Răbdarea – testul sfinţeniei
Un aspirant spiritual a mers odată la un anumit sfânt şi i-a spus: “Maestre, revelează-mi te rog mijloacele prin care pot să obţin viziunea Divinului.”
Sfântul l-a sfătuit să se retragă în izolare şi să practice rugăciunea neîntreruptă timp de un an.
“La sfârşitul acestui an”, l-a sfătuit Maestrul mai departe, “după ce îţi vei fi învins şi anihilat egoismul, vino la mine după ce vei face o baie.”
Potrivit acestui sfat al înţeleptului, aspirantul s-a retras în izolare şi a început să se roage cu multă sinceritate.
Un măturător obişnuia să vină şi să măture pământul din apropierea colibei sfântului. In ziua în care aspirantul şi-a împlinit anul său de sadhana, sfântul l-a chemat pe acel măturător şi, menţionând locul unde aspirantul se retrăsese, i -a spus: “Există o persoană angajată în adorarea Divinului în acel loc. Când el îşi va termina baia în această dimineaţă, scutură-ţi praful asupra lui cu mătura.”
Măturătorul a făcut aşa cum fusese instruit. Aceasta l-a supărat foarte mult pe aspirant. Intr-o izbucnire de mânie, el a fugit după măturător pentru a-l bate.
“Nemernicul m-a murdărit temeinic,” a spus el cu obidă şi, făcând baia pentru a doua oară, a venit la ermitajul sfântului.
“Domnule, a trecut un an întreg de când mi-ai dat aceste instrucţiuni. Pot avea acum privilegiul de a obţine viziunea lui Dumnezeu?”
Sfântul a răspuns, “Copilul meu, mintea ta nu este încă supusă. Chiar şi după un an de rugăciune, mai muşti mânios precum un şarpe veninos.
Du-te şi realizează-ţi practica spirituală încă un an şi supune-ţi în totalitate mintea.”
Aspirantul s-a retras de aceea din nou şi s-a angajat în rugăciune neîntreruptă pentru încă un an.
In ziua în care cel de-al doilea an s-a împlinit, sfântul l- a instruit pe măturător să îl atingă pe aspirant cu mătura sa atunci când acesta din urmă îşi va termina baia. Măturătorul a făcut exact cum i s-a spus. De această dată, aspirantul nu a fugit după măturător pentru a-l bate, dar l-a mustrat cu cuvinte aspre şi nepotrivite. Apoi, făcând din nou baie, el a mers la sfânt cu rugămintea de a primi viziunea lui Dumnezeu.
Sfântul i-a spus: “Şarpele minţii tale chiar şi acum emite şuierături teribile şi înspăimântătoare. Cum poţi să te aştepţi să îl vezi pe Dumnezeu fără să ucizi acest şarpe? Du-te şi practică din nou rugăciunea încă un an. Dar, ai grijă, dacă vei cădea la test şi data viitoare, Dumnezeu nu îţi va acorda Graţia viziunii sale.”
De această dată aspirantul şi-a realizat practica spirituală cu o mare hotărâre. In ziua când s-a împlinit cel de-al treilea an de practică, sfântul i-a cerut măturătorului să arunce asupra sa întreaga cantitate de gunoi pe care o strânsese în acea dimineaţă. Măturătorul a urmat şi această instrucţiune de asemenea, dar aspirantul şi-a înfrânt de data aceasta mânia. Inclinându-se în faţa măturătorului, el i-a spus cu o umilinţă sinceră: “Frate, mi-ai făcut o mare favoare. Dacă nu ai fi făcut aceasta, cum aş fi putut să mă eliberez de capcana mâniei? Iţi mulţumesc din adâncul inimii mele.”
Apoi, încă o dată aspirantul s-a adresat omului sfânt. De această dată, sfântul l-a bincuvântat şi i-a conferit iniţierea. Aspirantul a realizat apoi o riguroasă practică spirituală potrivit sfatului Maestrului său şi curând a avut viziunea lui Dumnezeu.
Sursa: „Povestiri divin inspirate”, Swami Shivananda
loading...
Comenteaza