Negocieri câştig-câştig

Când automobilele Renault fabricate în Franţa au fost trimise în Japonia, japonezii au cerut ca fiecare maşină să fie examinată individual. Pe de altă parte, francezii au permis accesul automobilelor ja­poneze la ei în ţară pe baza unor inspecţii ale tipului: un vehicul ales la întâmplare le reprezenta pe toate celelalte de aceeaşi marcă. Nu mai e nevoie să spun că nu era o înţelegere echitabilă.

Preşedintele francez François Mitterrand nu a depus o plângere. Insă a ordonat ca toate aparatele video japoneze să fie examinate separat. De asemenea, a insistat ca im­portul acestora să se efectueze printr-un port din sudul Franţei. In port se aflau doi inspectori vamali cu mişcări lente, care fuseseră însărcinaţi să examineze minuţios ze­cile de mii de aparate video japoneze care umpleau rapid
docul.

Guvernul japonez a înţeles curând că zidurile con­struite de ei şi cele construite de francezi ca răspuns îi cos­tau o grămadă de timp şi de bani pe cetăţenii ambelor ţări. După o scurtă negociere, automobilele Renault au început să pătrundă în Japonia într-un ritm mult mai rapid, iar francezii au revenit la ritmul normal de import al aparate­lor video la ei în ţară.

După câte se ştie, nu s-au făcut niciun fel de ameninţări sau vâlvă în presă. Francezii au luat atitudine în linişte, iar ja­ponezii au luat măsuri rapid. Negocierile au fost abile şi ambele părţi au avut de câştigat.

Reţineţi această lecţie de viaţă fundamentală: Dacă puteţi aranja o tranzacţie sau o înţelegere din care să câştige ambele părţi, aceasta va servi intereselor pe termen lung ale amândurora.

Sursa: “Motive pentru a zambi. Incurajari si inspiratie pentru calatoria pe valurile vietii”, Autor: Zig Ziglar