Ce învăţăm de-a lungul vieţii
Mai devreme sau mai târziu omul, dacă este înţelept, descoperă că viaţa este un amestec de zile bune şi zile rele, de victorii şi înfrângeri, de a oferi şi a primi. Invaţă că nu merită să fie prea sensibil, că ar trebui să lase unele lucruri să treacă pe lângă el, aşa cum trece apa peste raţă.
El învaţă că acela care se înfurie, de obicei, are de pierdut, că toţi oamenii mănâncă din când în când la micul dejun pâine arsă şi că nu ar trebui să ia prea în serios proasta dispoziţie a amicului său.
El învaţă că înclinaţia spre ceartă este cel mai uşor mod de a da de necazuri, că modul cel mai rapid de a deveni nepopular este să îi bârfeşti pe ceilalţi, că transferul de responsabilitate se dovedeşte a fi întotdeauna asemenea unui bumerang, că nu contează atât de mult cine culege laurii atâta vreme cât sarcina este dusă la bun sfârşit.
El învaţă că, de regulă, cei mai mulţi oameni sunt la fel de ambiţioşi ca şi el, că sunt la fel de inteligenţi ca el şi poate mai mult, că munca serioasă şi nu isteţimea este secretul succesului. Invaţă că nimeni nu reuşeşte de unul singur şi că numai prin efort comun putem reuşi să acumulăm lucruri mai bune.
El înţelege (în scurt timp) că „arta de a se descurca” depinde de comportamentul său faţă de ceilalţi în procent de 98 la sută.
Sursa: „Câstigă cu oamenii”, John Maxwell
loading...
Comenteaza
