Fetița

O fetiţă de clasa a doua mergea în fiecare zi pe jos la şcoală. Intr-o dimineaţă vremea era mai înnorată, iar fetiţa a pornit ca de obicei singură către şcoală.

Câteva minute mai târziu însă, vânturile s-au înteţit şi a început să tune şi să fulgere. Mama copilei, neliniştită că fetiţa ei se va speria de tunete şi fulgere a urcat repede în maşină şi a pornit grăbită pe urma fetiţei.

Câteva minute mai târziu, ea şi-a observat fetiţa mergând fericită către şcoală. Ea a observat apoi că la fiecare fulger de pe cer, micuţa ei fetiţă se oprea, privea în sus, iar apoi zâmbea. Ajungând în dreptul fetiţei, mama a coborât din maşină, şi-a desfăcut umbrela şi şi-a însoţit fiica.

În timp ce mergeau mai departe spre şcoală, fetiţa continua să se întoarcă ca să privească zâmbind spre cer la fiecare fulgerare.

Mama ei a întrebat-o: “Ce faci, draga mea?” Fetiţa i-a răspuns, “Ei bine, mamă. Trebuie neapărat să fac asta pentru că Dumnezeu continuă să ia poze cu mine”.

∞

“Cei care nu aud muzica… cred că dansatorul a înnebunit.” 

“Imaginaţia este ochiul sufletului. Imaginatia scânteiază visete și râsul, dizolvă barierele, extinde cunoştinţele şi luminează mintea. Imaginaţia îi menţine captivi în locuri întunecate atât pe cei slabi cât şi pe cei puternici. Ea lichefiază curajul și construieşte frica enormă de netrecut.”