Dorinţa

A fost odată un rege puternic şi bogat căruia îi plăcea să facă cât mai mult bine posibil supuşilor şi celor apropiaţi, rudelor şi copiilor săi. Îi copleşea cu cadouri, savurând manifestările lor de recunoştinţă.

Una dintre fiicele regelui se numea Maria. Ea se deosebea mult de fraţii şi surorile sale. Se simţea deja copleşită de cadourile tatălui său. Hainele scumpe, parfumurile rare şi bijuteriile o lăsau aproape indiferentă. Ea se bucura, în schimb, de lectura poeziilor, de plimbările făcute seara sub clar de lună…

Într-o zi tatăl ei o întrebă: „Ce-ţi doreşti cu ocazia aniversării vârstei de 18 ani? Aş dori să-ţi ofer un cadou regal! “. Iar Maria a răspuns: „Mă copleşiţi cu atâta atenţie încât nici nu ştiu ce aş putea să vă cer”. După mai multe insistenţe din partea regelui, Maria a spus: „Visul meu este aproape imposibil de îndeplinit!. Şi, cum tatăl ei aştepta cu nerăbdare exprimarea dorinţei, ea a continuat: „Aş dori… luna! “.

Regele s-a întristat când a auzit această cerere. A trimis astronomul curţii să-i explice Mariei că regelui îi era imposibil să ia luna de pe cer şi să i-o ofere. Utilizând hărţile cerului şi arătându-i cât de departe este luna, astronomul s-a achitat foarte bine de sarcina sa.

Maria, indiferentă la cursul de astronomie, începuse deja să-şi reproşeze că-şi mărturisise dorinţa, iar regele regreta şi el atât insistenţele cu care solicitase fiicei sale exprimarea dorinţei, cât şi lipsa de realism a acesteia.

În timpul unor astfel de momente de frământare, bufonul curţii, care cunoştea problema, l-a privit ironic pe rege. Regele, iritat, l-a întrebat: „Ştii cumva cum poate fi îndeplinită dorinţa Măriei? “. „Poate! “, i-a răspuns bufonul. „Eşti suficient de puternic pentru a găsi cadoul care o va impresiona.”

În aceeaşi seară, în timp ce luna lumina splendid ferestrele camerei sale, Maria a fost vizitată de un nou trimis al regelui. „Descrie-mi luna pe care o doreşti şi spune-mi mărimea ei”, i-a cerut acesta. Privind pe fereastră, spre astrul preferat, Maria şi-a depărtat palmele, cuprinzând între ele o distanţă de aproximativ 20 cm. „Bine! Acum precizează-mi culoarea şi locul unde vei dori să o punem! “. „Alb, cu reflexe argintii! Aş dori să o fixaţi deasupra comodei! “. „În trei zile o vei avea!”, a încheiat trimisul.

Înțelegând că este vorba de o ofertă reală, Maria a aşteptat cu nerăbdare momentul îndeplinirii dorinţei sale. După trei zile, unul dintre curteni i-a plasat deasupra comodei un disc de argint (de 20 cm), confecţionat în atelierele palatului, dotat cu o candelă care-l făcea să strălucească dulce!

Când Maria a alergat la tatăl său să-i mulţumească pentru marea bucurie pe care i-a făcut-o, acesta, uimit, nu putea înţelege cum un disc oarecare, chiar dacă este din argint, poate înlocui luna de pe cer. Dar bufonul, care era mult mai puţin scrântit decât părea, i-a spus: „Dacă doriţi să faceţi o plăcere cuiva, cereţi-i să descrie ceea ce vrea şi încercaţi să priviţi acel lucru cu ochii lui. Fără îndoială, veţi găsi mijlocul de a-i satisface cererea!”.

Scopurile eficiente sunt formulate cât mai specific posibil.

Nu vom putea oferi niciodată cuiva ceea ce îşi doreşte, dacă nu vom ști exact ce anume îşi dorește, daca nu vom avea o descriere cât mai specifică a ceea ce îşi dorește.

Sursa: Cartea „Psihoterapii scurte. Strategii, metode, tehnici”, autori: Ion Dafinoiu, Jeno- Laszlo Vargha