Un singur brad

O delegaţie de oameni săraci dintr-un sat s-au prezentat la un bogat care avea şi păduri, să-i ceară ceva lemn gratuit pentru a-şi clădi o bisericuţă. L-au găsit pe proprietar tocmai în pădure.

– Domnule, vrem să ne facem şi noi o bisericuţă şi, dacă bunul Dumnezeu te-a dăruit cu o pădure aşa de frumoasă, te rugăm să ne ajuţi cu ceva lemn…

– Nu vă dau nimic! – răspunse aspru bogatul. Pădurea se ţine cu cheltuieli mari… Nu-i vreme acum de pomeni.

La acest răspuns, se desprinse dintre oameni un om cărunt. Cu glas blajin, el zise:

– Dragă domnule, dacă nu vrei să ne dai nimic, noi ne vom duce. Bunul Dumnezeu poate ne va da dintr-un alt loc. Dar, înainte de a pleca, eu vreau să te întreb ceva: care-i bradul dumitale din pădurea asta?

– Ce brad?! – răspunse bogatul. Toată pădurea este a mea.

– Este, dar când vei pleca din lumea aceasta vei lua cu dumneata de aici numai un brad… ba încă nici pe acela întreg, ci numai patru scânduri, câte îţi vor trebui pentru sicriu.

Şi, cu aceste vorbe, oamenii plecară.

Era către seară. Ce s-a întâmplat în noaptea aceea, nu se ştie. Cert este faptul că bogatul s-a gândit serios la proprietatea lui.

Dar, dimineaţa, oamenii din sat primiră înştiinţare din partea lui că pot veni să-şi ia gratuit din pădure tot lemnul pentru bisericuţa lor.

O întâmplare simplă dar o meditaţie profundă pentru cei care cred că viaţa se rezumă doar la a avea.

Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_31-9492