Cuiele din gard

A fost odată un băieţel temperamental. Tatăl lui i-a dat un sac de cuie şi i-a zis ca de fiecare dată când îşi va pierde temperamentul să bată un cui în gard.

În prima zi băiatul a bătut 37 cuie în gard. Pe parcursul următoarelor săptămâni, cu cât învăţa să-şi controleze furia numărul cuielor bătute în gard scădea zilnic. A învăţat că este mai uşor să-şi controleze furia decât să bată cuie.

În sfârşit a venit şi ziua în care nu şi-a mai pierdut deloc cumpătul. I-a spus tatălui său despre asta, iar el a sugerat băiatului ca de acum încolo în fiecare zi când reuşeşte să-şi controleze furia să încerce să scoată un cui din gard. Zilele treceau, iar băiatul a ajuns în sfârşit să-i spună tatălui că toate cuiele au dispărut. Tatăl şi-a luat băiatul de mână, l-a condus la gard şi i-a spus: „Foarte bine ai făcut fiule, însă uită-te la găurile din gard. Acesta niciodată nu va mai fi la fel. Când spui anumite lucruri la mânie, vorbele pot lăsa cicatrici la fel ca acestea. Poţi înfige un cuţit într-o persoană şi apoi să scoţi cuţitul. Nu va mai conta de câte ori vei spune îmi pare rău, rana va rămâne acolo, iar rana „verbală” este la fel de dureroasă ca şi rana fizică.”

(Sursa: http://www.agiftofinspiration.com.au/stories/attitude/nails.shtml)