Crocodilul şi adevărul

Poveste indiană

Un crocodil de o lungime nemaivazută și de o cruzime pe masură, îi mânca pe toți cei care doreau să treacă o apă. Soarta îl așezase de la naștere în locul acela, aproape de un vad, iar el își indeplinea cu zel treaba lui de crocodil.

Auzea totuși cu amărăciune toate vorbele rele care se rosteau pe seama lui prin părțile acelea. Păsările și peștii veneau la el și i le povesteau. Se zicea mai ales despre crocodil ca nu știe adevărul. Bârfele îl întristau și îl nelinișteau. Cugeta profund cufundat aproape cu totul în mâl, în vreme ce trecatorii erau din ce în ce mai puțini. Încercau să treacă prin altă parte, ceea ce este de înțeles. Într-o zi la amiaza a văzut o femeie cu chipul luminos venind spre mal și pregatindu-se să treacă dincolo prin vad. Crocodilul a țâșnit din mâl și s-a repezit la femeie cu botul larg deschis. Femeia a încremenit de spaimă și a început să țipe.

– Știi adevărul, a întrebat crocodilul?

– Da, a răspuns ea.

– Ei bine, dacă imi spui adevărul, n-am să te mănânc.

Femeia i-a spus iute:

– Adevărul e că ai să mă mănânci.

Crocodilul a holbat atunci ochii și a rămas cu gura căscată, fiindcă este adevărat că adevărul, dacă il auzi pe nepregatite, te lasă fără grai, cu gura căscată și cu ochii holbați.

Când crocodilul a închis gura și și-a venit în fire, femeia era de-acum pe celălalt mal.