Şoarecele

Un şoarece, nobil, drăguţ, care, după înfăţişare, părea un şoarece de casă, în timpul uneia dintre cursele sale disperate Citeste mai departe »

PISICA CU CLOPOŢEI

Această poveste a fost folosită, printre alţii, de către Marie Finlay şi Christine Hogan de la Universitatea Tehnică Curtin din Australia, în cadrul cursurilor de Resurse Umane. Eu am apelat la această relatare în cadrul instruirilor privind încurajarea procesului cognitiv practic si creativ, respectiv pentru a ilustra iminenţa pericolului îndepărtării de “calea cea bună”.

A fost odată ca niciodată, o numeroasă familie de şoareci, care îşi ducea veacul la ţară, într-o imensă casă străbună. Vreme îndelungată s-au bucurat de o viaţă îndestulată, cu suficientă hrană şi sobele bubuind în bucătărie.

Citeste mai departe »

Inteligenţa profundă

“Un câine mare ameninţa o pisică şi pe puii ei. El îi îngrămădise într-un colţ al grajdului când, deodată, pisica s-a ridicat pe labele din spate şi a început să latre şi să mârâie zgomotos. Uluit şi derutat, câinele s-a întors şi a fugit cu coada între picioare.

Întorcându-se spre puii ei, pisica a ridicat o labă şi le-a spus: „Acum înţelegeţi avantajul de a cunoaşte două limbi?

Eu vreau ca oamenii să cunoască două limbi. Să cunoască la fel de bine şi temeinic atât ştiinţa cât şi meditaţia. Să cunoască mintea în aceeaşi măsură în care cunosc meditaţia. Să cunoască limba lumii obiective – asta e ştiinţa – şi să cunoască şi limba lumii subiective — asta e spiritualitatea.

Citeste mai departe »