A fost odată un om
A fost odată un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot împreuna şi, întotdeauna când omul se uita în urma lui, vedea pe nisip două urme de paşi. Ai lui şi ai lui Dumnezeu. Aşa a fost mult timp şi de fiecare dată omul vedea două urme de paşi.
Dar în viaţa lui au apărut dificultăţi, probleme şi obstacole. Şi atunci când omul privea în urmă sa, nu mai vedea decât o pereche de paşi. A aşteptat crezând că lucrurile se vor schimba. Dar în urma lui era mereu o singură urmă de paşi. Când în viaţa lui au început să se mai liniştească lucrurile, omul a început să vadă din nou două perechi de paşi. Aşa că l-a întrebat pe Dumnezeu:
loading...
Visul
Se spune că odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodată, însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
– De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur ? Cine eşti şi de ce nu te văd ?
loading...
