Nebun ori intelept
Să ne sprijinim pe nebuniile noastre ca să ne construim înţelepciunea
„Cine trăieşte fără un dram de nebunie nu este atât de înţelept pe cât crede.” Maxima lui La Rochefoucauld este frumoasă şi memorabilă, acesta fiind şi scopul său. Dar ea este şi profundă, pentru că ne permite să reflectăm în toate direcţiile. Ce înseamnă ea pentru voi? Mie personal îmi evocă aceste cuvinte ale lui Svâmi Prajnânpad, maestrul spiritual indian: “Nu încercaţi să vă suprimaţi dorinţele. Aceasta duce fii mod inevitabil la dezastru.” Dezechilibrele noastre intime sunt ca tot atâtea chemări la ordine şi mijloace care să ne ofere întruna ceva prin care să ne exersăm deciziile de înţelepciune. Şi apoi, atâtea istorii cu înţelepţi seamănă cu poveştile cu nebtmií Ca aceasta, pe care o povestesc adesea pacienţilor mei timizi, atnmci când lucrăm la afirmarea de sine: se petrece la Atena, spre anul 350 înaintea erei noastre. Filosoful Diogene stă încremenit în faţa unei statui, căreia îi întinde mâna de ore întregi. Începe să se strângă o mulţime de trecători care îl interpelează: “Diogene, de ce faci asta?” Iar el răspunde: “Ca să mă antrenez pentru refuz.” Nebun, ori înţelept?
loading...
