Spărgătorul de piatră

Un spărgător de piatră lucra odată la suprafaţa dură de stân¬că a carierei, poc, poc, pocănind ca să spargă suprafaţa tare. Zgo¬motul făcut de ciocan şi de daltă îi răsuna constant în urechi: poc, poc, poc.

Munca lui era lentă şi anevoioasă. Vara, căldura soarelui era reflectată de stânci, făcând ca locul lui de muncă să devină fierbinte ca un furnal. Iarna, nu exista adăpost de ploaie sau de gerul care făcea cariera să devină rece ca un frigider. În timp ce spărgea piatra, se tot gândea cât tânjea la o viaţă mai bună, dorindu-şi să deţină forţa de a-şi schimba condiţia. În fantasmele lui, se vedea în locuri la care putea doar visa, căci ştia că plăsmuirile imaginaţiei sale nu se vor realiza niciodată — sau, cel puţin, aşa credea.

Citeste mai departe »