Înţeleptul

February 18th, 2011

A fost odată un înţelept, care străbătea ţara în lung şi-n lat. Într-o zi, pe când trecea prin apropierea unui sat, a fost abordat de către o femeie care i-a povestit despre un copil bolnav din împrejurimi. Femeia l-a implorat pe înţelept să ajute acest copil.

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Povestea înțeleptului rătăcitor

January 24th, 2011

Povestea inteleptului ratacitorSe zice că-n vechime a existat un înțelept, renumit ca fiind cel mai învățat om din întreaga lui țară. Cu toate astea, el nu părea niciodată mulțumit de știința lui. De fiecare dată când cineva îl lăuda, el clătina din cap și ofta, spunând că ceea ce știe este ca un bob de lumină într-un ocean de întuneric. Un licurici față imensitatea cerului. Orice întrebare la care găsea răspuns ridica alte zece întrebări. Și ofta din ce în ce mai des, pe măsură ce simțea că-mbătrânește, pentru că-și dădea seama că nu va apuca să răspundă la toate întrebările lui. Își ridica ochii spre cer și privea așa clipe-n șir, deși nu zicea nimic.

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Nebun ori intelept

October 27th, 2010

Nebun ori inteleptSă ne sprijinim pe nebuniile noastre ca să ne construim înţelepciunea

„Cine trăieşte fără un dram de nebunie nu este atât de înţelept pe cât crede.” Maxima lui La Rochefoucauld este frumoasă şi memorabilă, acesta fiind şi scopul său. Dar ea este şi profundă, pentru că ne permite să reflectăm în toate direcţiile. Ce înseamnă ea pentru voi? Mie personal îmi evocă aceste cuvinte ale lui Svâmi Prajnânpad, maestrul spiritual indian: “Nu încercaţi să vă suprimaţi dorinţele. Aceasta duce fii mod inevitabil la dezastru.” Dezechilibrele noastre intime sunt ca tot atâtea chemări la ordine şi mijloace care să ne ofere întruna ceva prin care să ne  exersăm deciziile de înţelepciune. Şi apoi, atâtea istorii cu înţelepţi seamănă cu poveştile cu nebtmií Ca aceasta, pe care o povestesc adesea pacienţilor mei timizi, atnmci când lucrăm la afirmarea de sine: se petrece la Atena, spre anul 350 înaintea erei noastre. Filosoful Diogene stă încremenit în faţa unei statui, căreia îi întinde mâna de ore întregi. Începe să se strângă o mulţime de trecători care îl interpelează: “Diogene, de ce faci asta?” Iar el răspunde: “Ca să mă antrenez pentru refuz.” Nebun, ori înţelept?

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...