Formarea unei credinţe
În cartea sa Le Declic (Declicul), Marie Lise Labonte descrie cum prinde formă o programare comportamentală din cauza unui şoc emoţional.
Ea ne dă exemplul Mariei, în vârstă de trei ani. Fratele ei mai mare, Mathieu, de cinci ani, se distrează smulgându-i păpuşa din braţe şi aruncându-i-o în celălalt colţ al camerei. Prima oară, Marie este surprinsă, îşi arată furia, se ridică şi se duce să-şi ia păpuşa, îşi exprimă prin mici strigăte bucuria că a regăsit-o şi se aşează din nou să se joace, recăpătându-şi imediat seninătatea. Psihismul ei este suplu şi încă nu e încărcat de experienţele acumulate. Trece aşadar de la o emoţie la alta în câteva secunde.
loading...
Fiertura de glicine
Un ţăran cam sărac cu duhul avea o încredere totală într-un călugăr zen care trăia izolat într-o peşteră de pe munte, mai departe de sat, la două ceasuri de mers. Când ţăranul avea o problemă, oricât de mică – un copil bolnav, o recoltă aflată în pericol -, urca la peşteră şi îi cerea sfatul pustnicului, care indiferent de întrebare, îi răspundea:
– Bea o fiertură de glicine.
Cu o singură nuanţă: când în pericol se afla o altă persoană, sau un animal, fiertura trebuia băută, fireşte, de cel în cauză.
loading...
