Piatra preţioasă

Doi prieteni s-au întâlnit după o lungă despărţire. Unul era bogat, celălalt era sărac. Au mâncat împreună şi au evocat amintirile comune. Dar săracul a adormit. Prietenul, plin de compătimire, înainte de a pleca i-a strecurat în buzunar un diamant de valoare inestimabilă. La trezire, Citeste mai departe »

V i z i t a

O poveste din zilele noastre — era istorisită adesea în Sta­tele Unite, prin anii ’70 — reia în chip dibaci o temă străveche pe care o dezvoltă adaptând-o timpului în care trăim.

Doi prieteni, care nu s-au văzut din liceu, se întâlnesc într-o bună zi. Unul este profesor de literatură la o şcoală modestă, celălalt a reuşit minunat în afaceri. Citeste mai departe »

Avarul

Ataşamentul exagerat faţă de bani se numeşte avariţie. Avarul consideră banii bunul cel mai de preţ din lume şi dedică foarte mult timp pentru strângerea lor şi păstrarea fără să fie cheltuiţi.
Aţi auzit cu siguranţă de Hagi Tudose, personajul nuvelei cu acelaşi nume a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Hagi Tudose a murit sărac lipit îmbrăţişându-şi
cufărul cu bani, foarte mulţi bani, pe care-i strânsese toată viaţa. Este cazul tipic de avar.
O altă poveste spune că un om, din aceeaşi specie cu Hagi Tudose, şi-a ascuns aurul la rădăcina unui pom din grădina sa. Citeste mai departe »

Bogat sau sărac?

Într-o bună zi, un foarte înstărit părinte şi-a luat fiul prin peregrinările sale, ducându-l la ţară. Scopul acestei incursiuni a fost ca tatăl să arate tânărului în ce sărăcie îşi duc traiul unii oameni. Astfel, au petrecut o zi şi o noapte la ferma unei familii de tărani amărâţi. Pe drumul de reîntoarcere, tatăl, foarte curios, şi-a întrebat fiul: „Cum ţi s-a părut excursia?”

“Excelentă!”, a răspuns tânărul entuziasmat.

“Ai remarcat în ce sărăcie reuşesc să trăiască unii dintre noi?”, continuă părintele să-şi iscodească băiatul.

“Daaa!”, reacţionă prompt junele.

“Ce anume ai învăţat din această experienţă?”, se interesă tatăl.

Citeste mai departe »