Bogat sau sărac?
Într-o bună zi, un foarte înstărit părinte şi-a luat fiul prin peregrinările sale, ducându-l la ţară. Scopul acestei incursiuni a fost ca tatăl să arate tânărului în ce sărăcie îşi duc traiul unii oameni. Astfel, au petrecut o zi şi o noapte la ferma unei familii de tărani amărâţi. Pe drumul de reîntoarcere, tatăl, foarte curios, şi-a întrebat fiul: „Cum ţi s-a părut excursia?”
“Excelentă!”, a răspuns tânărul entuziasmat.
“Ai remarcat în ce sărăcie reuşesc să trăiască unii dintre noi?”, continuă părintele să-şi iscodească băiatul.
“Daaa!”, reacţionă prompt junele.
“Ce anume ai învăţat din această experienţă?”, se interesă tatăl.
loading...
Rational vs. irational
Majoritatea oamenilor consuma atat de mult timp si energie proprie in incercarea de a atinge imposibilul – sa schimbe si sa controleze actiunile celorlalti, in loc sa isi schimbe propriile ganduri si actiuni.
In locul auto-conditionarii negative, avem posibilitatea de a alege dintre mai multe alternative benefice, cum sa ne reeducam si sa ne perfectionam, astfel incat sa ne minimalizam problemele emotionale pe care le-am creat. Putem alege pentru noi o viata rationala.
loading...
Materia
“Materia este de o asemenea bogăţie, de o asemenea diversitate încât este normal să fiţi atraşi, fascinaţi de ea. Există atâtea lucruri pe care vi le doriţi! Iar în acest caz situaţia se complică. Vă bucuraţi să obţineţi un anumit obiect. Dar din ziua în care îl posedaţi, acest obiect nu vă mai bucură aşa de mult. Ar trebui poate să îl pierdeţi, pentru ca el să reprezinte din nou ceva important.
Fiinţa umană este astfel zămislită: ea doreşte, pretinde, are nevoie să posede, dar fiecare posesie îşi pierde interesul, şi dorinţa ei se îndreaptă spre un alt obiect, apoi iar spre un altul…
loading...
Iubirea nu trebuie să fie pentru noi o problemă
Reala noastră problemă constă în faptul că nu suntem în stare să ne acceptam pe noi înşine, să stăm pe propriile noastre picioare, să fim respectuoşi faţă de noi înşine, să întreprindem ceva în sensul inducerii sentimentului că valorăm ceva fără de alţii.
Adevărata noastră valoare ar trebui să se regăsească în lăuntrul nostru, nu în aşteptarea ca altcineva să ne-o doneze. O valoare împrumutată este periculoasă, căci ţi se poate lua înapoi. Acest proces intervine în cazul aşa-numitelor poveşti de dragoste.
loading...
Interviu cu Dumnezeu
Am avut un vis… şi, parcă că L-am intervievat pe… Dumnezeu.
“Deci, vrei să îţi acord un interviu?“, mi s-a adresat Dumnezeu.
“Dacă dispui de timpul necesar…“, am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunându-mi:
“Timpul meu este nesfârşit. Ce întrebări te-ai gândit să mi le adresezi ?“
„Ce Te surprinde cel mai mult la neamul omenesc, la oameni, în general?“- am îndrăznit eu să întreb.
loading...
Cineva te iubeşte când totul pare pierdut!
În fiecare zi e un editorial frumos în Ziarul Naţional… dacă doriţi mai vechi, se găsesc în arhivă…
Povestea biblică a lui Iov descrie “drumul omului în experienţa vieţii”, semnificaţia bogăţiei omeneşti şi a pierderii acesteia, experienţa umană în siguranţa dată de ceea ce putem avea şi siguranţa cîştigată prin conştienţa a cine sîntem cu adevărat. Încercările prin care trece Iov sînt expresii ale unui drum iniţiatic pe care îl face oricine apare pe lumea aceasta. Viaţa însăşi este “Marele nostru vindecător”, căci nimic, absolut nimic din lumea aceasta nu ne poate vindeca mai profund, mai real şi mai adevărat decît experienţele vieţii. Numai prin experienţa pierderii şi a lacrimilor noastre ne regăsim smerenia, umilinţa şi recunoaştem limitele puterii omeneşti. Numai în faţa pierderii adevărate, care ne răneşte sufletul pînă la capătul durerii, cînd sîntem într-o stare extremă de nesiguranţă, cînd ne abandonăm mintea, pretenţiile, speranţele, aşteptările şi nebuniile minţii, ne apropiem de Dumnezeu.
loading...
