| |
| Author |
Message |
|
| Julia |
 Posted: Wed Dec 27, 2006 9:34 am |
 |
|
|
Forum Administrator
Joined: 01 Dec 2006
Posts: 16
|
"Marti cu Morrie", de Mitch Albom (partea I)
Am citit ieri o carte pe care mi-am luat-o acum cateva luni pentru ca lecturasem o recenzie scurta despre ea in revista celor de la Diverta. "Marti cu Morrie", de Mitch Albom. Cartea asta este dupa mine cea mai buna reflectare pe care am gasit-o pana acum pentru ceea ce intentionez dincolo de site-ul si forumul yourmemories.ro.
Ceea ce transmite prietenilor, celor care il viziteaza, lumii intregi, Morrie, batranul rapus de o boala incurabila, aflat pe moarte, este un fel pe poveste a vietii amestecata cu "ce am inteles eu din viata asta si vreau sa spun celor ce raman in urma mea".
Nu pot crea multi astfel de lucrari, precum Morrie cu prietenul si fostul sau student, Mitch,...dar e un frumos si credibil model de raportare la viata, la finalul ei, si la cei dragi cu care iti imparti timpul si iubirea.
Am extras mai jos cateva citate care mi-au placut din carte:
*
Panseuri filozofice despre cum sa traiesti la umbra mortii, "aforisme" adunate in timp si impartite prietenilor de catre Morrie, cel a carui filozofie era ca “moartea n-ar trebui sa ne rusineze”:
"Accepta ca poti sa faci unele lucruri si ca nu poti sa faci unele lucruri"
"Accepta ca trecutul e trecut, fara sa-l negi sau sa-l discreditezi"
"Invata sa te ierti pe tine si pe ceilalti"
"Sa nu crezi niciodata ca e prea tarziu sa te implici"
*
Cand a inceput totul (n.m. boala) m-am intrebat “Oare sa ma retrag din lume, asa cum fac cei mai multi oameni sau sa continui sa traiesc?” Am hotarat ca vreau sa traiesc – sau macar sa incerc sa traiesc – asa cum vreau, cu demnitate, cu curaj, cu umor, cu detasare.
*
Imi tradasem o multime de visuri pentru un salariu mai mare si nu-mi dadusem nici o clipa seama ca faceam asta...
*
- Sa fi pe moarte este numai unul dintre motivele pentru care sa fii trist. Dar sa traiesti nefericit este cu totul altceva. Atat de multi dintre cei care vin sa ma vada sunt nefericiti.
- De ce?
- Pai in primul rand deoarece cultura noastra nu ii face pe oameni sa aiba o parere buna despre ei insisi. Ii invatam pe oameni lucruri gresite. Si trebuie sa fii tare puternic sa spui ca e ceva putred in cultura noastra, sa nu o accepti. Sa iti creezi una proprie. Cei mai multi nu sunt in stare. Oamenii astia sunt mult mai nefericiti decat mine – chiar si in starea in care ma aflu acum.
Oi fi eu pe moarte, dar sunt inconjurat de suflete iubitoare, carora le pasa. Cati se pot lauda cu lucrul acesta?
*
Tensiunea contrariilor?
Viata este un sir lung de miscari inainte si inapoi. Vrei sa faci ceva, dar esti obligat sa faci altceva. Ceva te raneste, desi stii ca n-ar trebui. Iei anumite lucruri de bune, chiar daca stii ca n-ar trebui sa iei nimic de bun. Tensiunea contrariilor, ca atunci cand tragi de un elastic. Si cei mai multi dintre noi traim undeva la mijloc.
*
Atat de multi oameni duc o viata fara sens. Par pe jumatate adormiti, chiar si atunci, cand fac lucruri pe care le considera importante. Si asta pentru ca alearga dupa cai verzi pe pereti. Pentru ca viata ta sa aiba rost, trebuie sa ti-o dedici iubirii pentru ceilalti, comunitatii si sa incerci sa creezi ceva care sa aiba insemnatate.
*
- Ei, acum chiar trebuie sa vad viata intr-un mod original. Trebuie sa recunosc, nu mai pot merge la cumparaturi, nu ma mai pot ocupa de contul din banca, nu mai pot duce gunoiul. Dar pot sa stau aici cu zilele imputinandu-mi-se si sa meditez la ceea ce cred ca este important in viata. Am si timpul, si motivatia de a face asta.
- Deci, am raspuns eu cinic, ca sa afli sensul vietii e necesar sa nu mai duci gunoiul?
*
Acum, ca sufar, ma simt mai apropiat de oamenii care sufera decat ma simteam inainte.
*
Poate ca moartea este marele numitor comun, lucrul acela care poate face straini sa planga unii pentru altii
*
Intr-una din zile, am sa-ti arat ca e-n ordine sa plangi
*
Cel mai important lucru in viata este sa inveti cum sa daruiesti si sa primesti iubire...
Invata sa primesti iubire. Credem ca nu meritam dragostea, credem ca daca o lasam in inima noastra vom deveni prea slabi. Dar un om intelept pe nume Levine a pus punctul pe i: Dragostea este singurul lucru rational.
*
- Imi dau voie sa plang daca simt nevoia. Dar apoi ma concentrez la lucrurile bune care inca mai exista in viata mea...
*
E groaznic sa-mi vad trupul topindu-se incet si devenind nimic. Dar in acelasi timp e minunat pentru ca am atata timp sa-mi iau ramas-bun..Nu toti suntem atat de norocosi.
*
Eu vreau sa-ti povestesc despre viata mea. Vreau sa-ti povestesc cat mai sunt in stare...Tin mult sa-mi auda cineva povestea. Vrei sa o asculti?
*
...cred ca inregistrarile, la fel ca fotografiile si filmele, sunt o incercare disperata de a fura ceva din valiza mortii..
*
Cultura nu te incurajeaza sa te gandesti la astfel de lucruri decat atunci cand esti pe moarte. Suntem atat de prinsi de ganduri egoiste – cariera, familie, sa avem destui bani, sa platim ipoteca, sa ne luam o masina noua, sa reparam radiatorul care s-a stricat -, suntem atat de preocupati de milioane de maruntisuri doar ca sa putem merge mai departe. Asa ca nu putem sa ne facem un obicei din a sta sa ne gandim la vietile noastre si sa spunem: “Asta e tot? Asta e tot ce vreau? Nu lipseste oare nimic?
Ai nevoie de cineva care sa te ghideze in directia asta. Ceea ce nu se va intampla de la sine....Cu totii avem nevoie de profesori in vietile noastre.
*
- Cu totii stim ca o sa murim, dar nimeni nu o crede....Daca am crede-o, am face lucrurile cu totul altfel...
- Deci incercam sa ne pacalim pe noi insine in privinta mortii..
- Da. Dar exista si o abordare mai buna. Sa stii ca o sa mori si sa fii pregatit in orice moment. E mai bine asa. In felul acesta poti fi mai implicat in viata ta, in timp ce traiesti.
- Cum poti sa fii pregatit sa mori?
- Facand ceea ce fac budistii. In fiecare zi, pune-ti pe umar o mica pasare care sa intrebe: Azi e ziua? Sunt pregatit? Fac tot ce trebuie sa fac? Sunt omul care vreau sa fiu?
*
Odata ce inveti cum sa mori, inveti si cum sa traiesti..
*
- Nimeni nu crede ca o sa moara.
- Dar toti cunoastem pe cineva care a murit..De ce e atat de greu sa ne gandim la moarte?
- Pentru ca cei mai multi dintre noi traim ca niste somnambuli. Nu experimentam lumea in intregime, pentru ca suntem pe jumatate adormiti si facem lucrurile pe care credem in mod automat ca trebuie sa le facem.
- Si confruntarea cu moartea schimba asta?
- Da, dai la o parte toate lucrurile alea inutile si te concentrezi la ceea ce e esential. Cand iti dai seama ca o sa mori, vezi lucrurile foarte diferit...Invata cum sa mori si vei invata cum sa traiesti.
*
Daca ai asculta ceea ce iti spune pasarea de pe umar, daca ai accepta ca poti muri oricand – atunci s-ar putea sa nu mai fii atat de ambitios..
*
Pentru ca stiu ca timpul meu e pe sfarsite, sunt fascinat de natura ca si cum as vedea-o pentru ultima data.
*
Oamenii din ziua de azi nu au nici un fel de punct de sprijin, nici un reper, in afara de familie. Mi-a fost foarte clar acest lucru atunci cand m-am imbolnavit. Daca nu ai sprijinul si dragostea si grija si atentia pe care ti le ofera o familie, nu ai mai nimic. Dragostea este atat de importanta. Cum spunea marele nostru poet Auden: “Iubiti-va unii pe altii, sau veti pieri”.....Fara dragoste, suntem pasari cu aripile frante.
.....
Sigur, oamenii vin in vizita, prieteni, colegi, dar nu e acelasi lucru cu a avea pe cineva care sa nu plece de langa tine...Asta inseamna familia, nu doar dragoste, prin asta le spui celorlalti ca cineva are grija de tine in lipsa lor..e ceea ce eu numesc siguranta spirituala – sa stiu ca am o familie care sa aiba grija de mine. Nimic nu-ti poate oferi asa ceva. Nici banii. Nici faima. Si nici munca.
*
De fiecare data cand oamenii ma intreaba daca sa faca sau nu copii, nu le spun niciodata ce sa faca..Le spun doar ca nici o experienta nu se compara cu aceea de a avea copii. Asta-i tot. Nu exista ceva care sa o poata inlocui. Prietenia nu poate. Iubirea nu poate. Daca vrei sa incerci experienta de a avea responsabilitate totala pentru o alta fiinta umana, sa inveti cum sa iubesti si sa te legi de altcineva in cel mai profund mod cu putinta, atunci trebuie sa ai copii.
*
Munceam pentru ca munca o puteam controla. Munceam pentru ca munca era ceva de inteles si imi raspundea.
*
- Ceea ce fac acum este sa ma detasez de experienta...Invata sa te detasezi...Stii ce spun budistii? Nu te agata de lucruri, pentru ca toate sunt trecatoare....Dar detasarea nu inseamna ca nu lasi experienta sa te patrunda. Dimpotriva, o lasi sa te patrunda pe de-a-ntregul. In felul acesta poti sa o lasi in urma.
- Nu inteleg.
- Sa luam orice emotie – dragostea pentru o femeie sau suferinta pentru cineva drag sau boala prin care trec eu, spaima sau durerea provocate de o maladie mortala. Daca nu-ti traiesti emotiile pana la capat – daca nu-ti dai voie sa le experimentezi pe deplin -, nu vei reusi niciodata sa te detasezi, vei fi intotdeauna prea ocupat sa-ti fie frica. Frica de durere, ti-e teama de suferinta. Ti-e teama de vulnerabilitatea pe care o implica dagostea. Dar aruncandu-te in aceste emotii, permitandu-ti sa te scufunzi in ele, pana la capat, pana peste cap, traieste experientele acestea la maximum si complet. Stii ce este suferinta. Si abia apoi poti spune: “Da, am trait emotia asta. O recunosc. Acum trebuie sa ma detasez de ea pentru o clipa.”
(va urma) |
Last edited by Julia on Tue Jan 02, 2007 12:15 pm; edited 1 time in total
_________________
Juli |
|
| Back to top |
 
|
| Julia |
| Posted: Tue Jan 02, 2007 12:15 pm |
|
|
|
Forum Administrator
Joined: 01 Dec 2006
Posts: 16
|
"Marti cu Morrie", de Mitch Albom (partea II)
- Imbatranirea nu inseamna numai decadere, sa stii. Inseamna si maturizare. Inseamna mai mult decat faptul ca vei muri, inseamna si ca vei intelege ca vei muri si ca vei trai mai bine stiind asta.
- Da, dar daca imbatranirea ar fi atat de valoroasa, atunci de ce spun oamenii mereu: “De-as fi tanar din nou”. Nu auzi pe nimeni spunand: “As vrea sa am saizeci si cinci de ani”.
- Stii ce arata asta? Vieti neimplinite. Vieti nerealizate. Vieti care nu si-au gasit rostul. Pentru ca daca ti-ai gasi rostul in viata, n-ai mai vrea sa te intorci. Ai vrea sa mergi inainte. Ai vrea sa vezi mai multe, sa faci mai multe. Nu poti sa astepti pana la saizeci si cinci de ani... Daca te vei lupta mereu cu imbatranirea, vei fi mereu nefericit, pentru ca se va intampla oricum...Chestia e ca in cele din urma vei muri.
*
- Trebuie sa descoperi ce este frumos si bun si adevarat in viata ta asa cum este ea acum. Daca privesti inapoi, intri intr-un fel de competitie. Iar varsta nu este o chestiune de competitie.
*
- Pe oriunde am fost in viata mea, am intalnit numai oameni care asteptau sa mai inhate ceva nou. O masina noua. O bucata de pamant. Cea mai noua jucarie. Si apoi voiau sa-ti povesteasca despre ea: “Ghici ce mi-am luat? Ghici ce mi-am luat?”
Stii cum am interpretat eu asta? Ca oamenii aceia erau atat de insetati de dragoste, incat
acceptau si substitute. Alergau cu bratele deschise spre lucrurile materiale si se asteptau
sa fie imbratisati la randu-le. Dar nu tine niciodata. Nu poti inlocui dragostea cu lucruri
materiale, nici tandretea, nici blandetea, nici macar camaraderia.
*
- Se face o mare confuzie intre ceea ce vrem si ceea ce avem nevoie. Ai nevoie de
mancare, dar vrei o inghetata de ciocolata. Trebuie sa fi sincer cu tine insuti. Nu ai nevoie
de cele mai moderne masini sport, nu ai nevoie de cea mai mare casa. Adevarul e ca nu
obtii nici un fel de satisfactie din lucrurile astea. Stii ce iti da cu adevarat satisfactie?
- Ce?
- Sa le oferi celorlalti ceea ce ai tu de oferit...Nu ma refer la bani. Ma refer la timpul tau. La grija ta. La povestile tale.
*
Dedica-te iubirii pentru ceilalti, comunitatii din jurul tau, dedica-te crearii unui lucru care iti poate da sens si scop.
*
- Daca incerci sa te dai mare pentru oamenii din varf, las-o balta. Oricum se vor uita de sus la tine. Iar daca incerci sa te dai mare pentru cei de jos, las-o balta. Ei nu vor face decat sa te invidieze. Standingul nu te duce nicaieri. Doar o inima deschisa te va ajuta sa umbli liber printre toti.
*
- De ce crezi ca e important pentru mine sa ascult problemele celorlalti? Nu gasesc suficienta durere si suferinta in mine? Bineinteles ca da. Dar, daruind altora, simt ca traiesc. Nu le dau masina sau casa. Nici ceea ce vad cand ma uit in oglinda. Atunci cand daruiesc din timpul meu, cand pot face pe cineva sa zambeasca dupa ce mai inainte a fost trist, simt ca aproape ma insanatosesc.
Fa lucrurile pe care inima iti spune sa le faci. Atunci cand se va intampla asta nu te vei mai simti nemultumit, nu vei fi invidios, nu vei mai tanji dupa lucrurile altora. Dimpotriva, vei fi coplesit de ceea ce vei primi inapoi.
*
“Daca ai cazut la pat, esti mort.”
*
...daca nu le pot da atentia cuvenita, nu ii pot ajuta.
*
M-am hotarat ce vreau sa scrie pe mormantul meu...Ma gandeam la ceva de genul: Profesor pana la capat.
*
- Eu cred in atentia totala. Asta inseamna sa fii cu persoana cu care esti.
*
- In parte, problema este ca toata lumea este foarte grabita. Oamenii nu isi gasesc sensul vietii, asa ca alearga tot timpul incercand sa-l gaseasca. Se gandesc la urmatoarea masina, urmatoarea casa, urmatoarea slujba. Apoi descopera ca si lucrurile acelea sunt goale, si o iau iar la fuga. Odata ce ai inceput sa alergi, e foarte greu sa te opresti.
*
- Suntem grozavi in conversatii marunte: “Ce mai faci?”, “Unde locuiesti?”. Dar sa asculti cu adevarat pe cineva – fara sa incerci sa ii vinzi ceva, sa-l agati, sa-l inrolezi sau sa doresti ceva la schimb – cat de des facem acest lucru?
*
- Un lucru am invatat despre casatorie. Esti pus la incercare. Descoperi cine esti, cine este celalalt si daca sunteti potriviti sau nu....
Sunt cateva reguli despre care stiu ca sunt adevarate: daca nu va respectati unul pe celalalt, veti avea multe necazuri. Daca nu stiti sa faceti compromisuri, veti avea multe necazuri. Daca nu puteti vorbi deschis despre ce se intampla intre voi, veti avea multe necazuri. Si daca nu aveti aceleasi valori in viata, veti avea multe necazuri.
Valorile voastre trebuie sa fie aceleasi.
Si stii care este cea mai importanta dintre aceste valori?
Credinta in importanta casatoriei voastre...
Cred ca a te casatori este un lucru foarte important si pierzi enorm de mult daca nu o faci.
*
Oamenii sunt rai doar atunci cand sunt amenintati...Si cand esti amenintat, incepi sa te gandesti numai la tine. Incepi sa-ti faci zeu din ban.
*
- Uite ce inteleg eu prin a-ti construi propria subcultura. Nu inseamna sa dispretuiesti toate regulile comunitatii tale. Nu umblu gol pe strada, de exemplu. Nu trec pe rosu la semafor. Pot sa respect si sa urmez legile mici. Dar lucrurile importante – cum gandesc, pe ce pun pret -, pe acelea mi le aleg singur. Nu trebuie sa lasi pe nimeni – nici o societate – sa le aleaga in locul tau...Trebuie sa te straduiesti sa-ti creezi propria cultura...
*
Oriunde ai trai, cel mai mare defect pe care noi, fiintele umane, il avem este ca nu vedem in perspectiva. Nu vedem ceea ce am putea fi. Ar trebui sa ne luam in considerare potentialul, incercand sa devenim tot ceea ce am putea deveni.
*
Nu vrem sa credem cat de mult semanam unii cu altii..Avem cu totii acelasi inceput – nasterea – si acelasi sfarsit – moartea. Deci, cat de diferiti putem fi?
*
Pentru mine, a trai inseamna sa pot interactiona cu ceilalti. Inseamna sa imi arat emotiile si sentimentele. Sa pot vorbi cu ei. Sa simt alaturi de ei...
*
“ Nu renunta prea devreme, dar nici nu te agata prea tare.”
*
Iarta-te pe tine insuti inainte de a muri. Apoi iarta-i pe ceilalti....Nu are nici un sens sa fii incapatanat si razbunator..Lucrurile astea – pe astea le regret si eu. Mandria. Vanitatea. De ce facem ceea ce facem?
*
Deplang faptul ca nu mai am timp, dar pretuiesc sansa pe care o am sa indrept lucrurile.
*
Oamenii se comporta ca si cum moartea ar fi contagioasa....Dar nu e contagios...Moartea
e la fel de naturala ca si viata. Este parte din intelegerea pe care am facut-o.
*
- Sa accepti ceea ce se intampla, sa te linistesti....Asta e ceea ce cautam cu totii. Sa ne
impacam cu ideea mortii. Daca am sti ca in cele din urma ne vom impaca intr-un fel sau
altul cu moartea, atunci am putea face ceea ce este cu adevarat greu.
- Ce anume?
- Sa ne impacam cu viata.
*
Odata ce ai prins gustul intrebarilor importante, nu le mai poti intoarce spatele.
- Si care sunt intrebarile importante?
- Asa cum vad eu lucrurile, au de-a face cu dragostea, responsabilitatea, spiritualitatea si luciditatea. Si daca in momentul de fata as fi sanatos, m-ar preocupa in continuare. Ar fi trebuit sa ma preocupe tot timpul...
*
Dragostea inseamna sa fii preocupat de situatia celuilalt la fel de mult ca de a ta.
*
Am auzit o istorioara draguta, zilele trecute. Este povestea unui mic val, care se rostogoloseste prin ocean si se distreaza grozav. Se bucura de briza si de aerul curat pana cand, deodata, vede un alt val in fata lui, spargandu-se de mal.
“Doamne, e graznic! Spune valul. Asta o sa se intample si cu mine!”
Apoi apare alt val. Il vede pe primul val, speriat, si il intreaba: “De ce esti trist?”
Primul val ii spune: “Nu intelegi?! O sa fim cu totii zdrobiti! Noi, valurile, vom disparea! E graznic!”
Al doilea val ii spune: “Nu, nu intelegi. Tu nu esti val, esti parte din ocean”.
*
- E normal sa mori..Facem atata tamtam pe chestia asta fiindca nu ne consideram parte
din natura. Credem ca, fiind oameni, suntem mai presus de natura.
A zambit spre o planta.
- Dar nu suntem. Tot ce se naste moare. Esti de acord cu asta?
- Da.
- Bine, atunci, uite rasplata. Uite in ce fel suntem diferiti de aceste minunate plante si
animale. Atata timp cat ne iubim unii pe ceilalti si ne amintim iubirea care ne-a legat,
putem muri fara sa plecam cu adevarat. Toata dragostea ta ramane aici. Toate amintirile
raman aici. Continui sa traiesti – in inimile celor pe care i-ai iubit de-a lungul vietii....Moartea pune capat unei vieti, dar nu si unei relatii.
*
Concluzie
Privesc in urma la omul care eram inainte sa il descopar pe batranul meu profesor. Vreau sa vorbesc cu omul acela. Vreau sa-i spun de ce anume sa se fereasca, ce greseli sa nu faca. Vreau sa ii spun sa fie mai deschis, sa nu se duca cu sacul la pomul laudat, sa fie atent cand vorbeste cu cei dragi, ca si cand ar fi ultima data cand ii aude....
... Nici unul dintre noi nu poate desface ceea ce a facut, nu poate retrai o viata trecuta pe raboj.
Un lucru am invatat de la profesorul Morrie Schwartz: in viata nu e niciodata prea tarziu. El s-a tot schimbat pana in ultima clipa. |
_________________
Juli |
|
| Back to top |
|
|
|
All times are GMT + 2 Hours
|
|
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
|
| |
