Forum Administrator
Joined: 01 Jan 1970
Posts: 76
|
Autor: Maria Timuc in editorialul de azi - www.jurnalul.ro
Am văzut cândva un film impresionant. Un înger îl duce pe protagonistul filmului în trecutul, prezentul și-n viitorul său. Omul își vede viața din afară ca pe un film și, din această perspectivă el își poate vedea zgârcenia, urâțenia comportamentului de odinioară și efectele acestui comportament asupra celor din jur. Umbrele celor pe care nu-i ajutase îl bântuie și-l urmăresc, căci viețile lor sunt indisolubil legate de ceea ce el ar fi putut să facă, dar nu făcuse. În viitor, propriile fapte creează un personaj mizer, a cărui dispariție nu impresionează emoțional pe nimeni.
Nu sunt lacrimi, nu este... dragoste. În fața acestei perspective, omul se roagă fierbinte să i se dea "timp" pentru a se schimba! Omul din film strigă cu disperare:"Doamne, dă-mi timp să mă schimb"!
O dată întors în viața pe care o negase, printre cei pe care îi brutalizase, ale căror destine erau legate și de el, omul constată că "lumea întreagă se schimbă atunci când te schimbi tu". Îngerul i-a arătat că nu se schimbă doar reacțiile, comportamentele, atitudinile, or starea afectivă a ta și a celorlalți, ci și viitorul fiecăruia.
Oare noi avem puterea să ne proiectăm singuri în viitor și să vedem, fără ajutorul unui înger, filmul vieții noastre? Avem curajul de a merge în viitor și a ne privi de acolo faptele, reacțiile, comportamentele, atitudinile? Dacă spunem "da", cum arată toată acestea privite de undeva, dintr-o stare de detașare, dar și de sinceritate absolută cu noi înșine? Vedem oameni plini de dragoste în jurul nostru? Într-un astfel de exercițiu de imaginație, vedem oameni plini de iubire, oameni cărora le-am dăruit tot ce am putut? Apar alți oameni în acest film, alții decât câteva rude apropiate sau câțiva amici? Nu cumva și printre aceștia se simt umbre, se văd pete, se întâmplă ceva care ne poate face să strigăm, precum personajul din film; "Doamne, dă-mi timp să mă schimb"? Putem privi către un film al vieții noastre cu mulțumire, cu inima împăcată, cu sufletul deschis și putem vedea în el fapte de bunătate, de dragoste, fapte nobile, întâmplări în care imaginea noastră este aceea a unui om care-a iubit oamenii, nu i-a distrus? Putem vedea omul din noi în propriul său trecut, într-un tablou care ne trezește plăcerea și bucuria?
O investigație a conștiinței noastre poate fi utilă oricând, în orice situație, în orice moment de viață. Nu trebuie să așteptăm venirea unui înger sau sfârșitul lumii pentru a-i striga lui Dumnezeu: "Doamne, dă-mi timp să mă schimb!".
Avem în noi îngerul imaginației, cu ajutorul căruia ne putem proiecta conștiința în viitor și putem privi de acolo ca printr-o uriașă fereastră a adevărului, a sincerității și a înțelepciunii.
Putem privi prin această fereastră aspecte la care n-am îndrăznit niciodată să privim, poate de teamă că am putea vedea fețe ale personalității noastre urâte. Îngerul imaginației ne poate ajuta la fel de mult ca îngerul din poveste și, prin aceasta, ne-am da singuri timp pentru a modela în mintea, în trăirile și faptele noastre ceea ce nu-i tocmai uman, nu-i tocmai plăcut, nu-i tocmai frumos sau bun. Am putea fi un pic mai buni în orice relație de viață dacă am alege să fim mai buni. Am putea judeca mai puțin și ierta mai mult. Am putea răspunde cu un zâmbet vieții și unor oameni pe care-i detestăm, poate, în ascuns, fără să știm că și ceea ce facem în ascuns are consecințe.
Îngerul imaginației ne poate demonstra că ceea ce reparăm, fie și în imaginație, se repară în viața noastră, în minte și în suflet.
La o examinare atentă, fiecare dintre noi va găsi ceva de schimbat la el însuși. Iar ceva de schimbat este ceva de vindecat. Întrebarea este dacă am putea vedea în imaginație indiferența, disprețul, ura, respingerea, lipsa de regrete, lipsa de dragoste a celorlalți ca reacție la aceste atitudini ale noastre, ne-am convinge pe noi că avem nevoie de timp să ne schimbăm? Să pășim cu alte sentimente către oamenii pe care i-am tratat urât. Să deschidem brațele către ceilalți cu alte intenții înseamnă să ne schimbăm pe noi înșine.
Asta mișcă ceva și în ei, asta remodelează atomii, energiile, trăirile și faptele, asta îi remodelează și pe ceilalți, așa încât, într-o zi, când îngerul ne va arăta filmul vieții noastre, să privim către el cu sentimentul că am trăit în cea mai bună variantă a ființei noastre. Dacă ne gândim că suntem în această formă fizică doar acum, doar în viața asta, atunci avem și motivația unui exercițiu de conștiință, care ne poate ajuta să redevenim frumoși sau atât de frumoși pe cât ne place sau putem să fim.
PS
Un film similar este si "Poveste de Craciun"dupa cartea lui Dickens. Poate la el se refera autoarea editorialului.Oricum, merita vazut... in orice anotimp. |
_________________
Your Memories Forum administrator
E-mail: contact@yourmemories.ro |
|
