| |
| Author |
Message |
< Despre viata si moarte ~ Mircea Eliade si modelul tineretii - Ce las in urma mea? |
| administrator |
 Posted: Sat Jan 17, 2009 1:29 pm |
 |
|
Forum Administrator
Joined: 01 Jan 1970
Posts: 76
|
Mircea Eliade si modelul tineretii - Ce las in urma mea?
Empower.ro, 15 Jan 2009
Exista in viata si in scrisul lui Mircea Eliade o mare incredere in varsta si in potentialul tinerilor, dar si un program clar articulat de munca si creatie pe care l-ar dori intregii generatii tinere. Un mit al tineretii fara batranete si al vietii fara moarte, in care el a crezut, pe care l-a cautat fara sa oboseasca, fara sa abdice.
Intelegerea operei savantului si scriitorului, aprofundarea exemplului sau de viata si gandire de catre tineri vor avea cu siguranta urmari pozitive.
Modelul Mircea Eliade este, fara doar si poate un model de succes, daca ne-am lua dupa definitia pe care John C. Maxwell o da succesului:
Sa iti cunosti scopul in viata.
Sa te dezvolti pentru a-ti atinge potentialul.
Sa plantezi pomi de ale caror roade se vor bucura altii.
Mircea Eliade si setea de cunoastere
Nu exista in literatura romana o mai zguduitoare marturisire a setei de lectura si de cunoastere decat aceea a lui Mircea Eliade. Savantul de mai tarziu s-a format in imprejurari denotand o vointa de a sti si o putere de munca iesite din comun.
Odata fixat un obiectiv, trebuie sa ne inarmam cu o vointa de fier si sa adoptam o atitudine pozitiva in fata esecului (stim ca esecul este o parte a progresului). Vom invata din fiecare greseala si vom fi dispusi sa ne asumam riscuri noi. Vom persevera, noi fiind singurii care au capacitatea de a decide daca drumul pe care il urmam este sau nu cel corect.
Dorim sa evoluam, asadar vom lasa in urma conceptiile depasite. Vom fi rabdatori si vom contribui zilnic la inaltarea constructiei noastre. Vom porni, cu sete, in cautarea de informatii utile pentru atingerea obiectivului propus. (Faptul ca esti aici, pe Empower.ro, si citesti aceste randuri arata ca vrei sa stii, deci esti pe drumul cel bun!)
Lupta cu somnul
Lupta cu somnul este o obsesie a vietii lui Eliade. A perioadei tineretii in primul rand, dar confruntarea se va petrece toata viata. A reduce timpul de somn inseamna a prelungi timpul de studiu si veghe, de lectura, de cunoastere, de asimilare. Somnul e stapanul intunericului si al nestiintei, dar totodata fratele mortii. Nu poti cuceri Cunoasterea decat biruind mai intai somnul.
Haideti sa luam "lupta cu somnul" drept o metafora. Nu va recomand sa pierdeti o noapte, la lumina lanternei, oricat de captivant ar fi, spre exemplu, volumul Inteligenta emotionala, al lui Daniel Goleman.
In viata, intalnim, la fiecare pas, oameni care ar dori sa ramanem cu ochii inchisi. Nu trebuie sa ne mutam privirea de la obiectivul propus. Sa nu uitam, de asemenea, ca suntem aici pentru a trai, nu doar pentru a exista. Haideti sa ne privim in ochi fricile si sa ne vedem de drum, cu zambetul pe buze!
Exaltarea eroicului
La moartea lui Blasco Ibanez e un articol scris in 1928, Eliade dorind sa arate faptul ca nu atat literatura acestui autor, cat viata ramane pilda uriasa de eroism.
Admiram [...] masculul intaratat, neodihnit, aspru cu el insusi, sfidand surmenajul celor saisprezece ore de munca pe zi, sfidand timiditatea si snobismul, intr-o permanenta creatie si critica a slabanogilor, mobil, complex, proaspat, intunecand prin depasiri mediocra lumina a generatiei lui.
Mircea Eliade crede ca tineretii ii sunt date toate sansele. Totul ii sta in putere. Trairea vietii. Rezistenta vietii impotriva mortii. Fapta. Creatia. "Suntem datori sa crestem si sa ne aparam fiinta. Sa crestem, cum? Creand. Sa ne aparam, cum? Creand." Cel mai important este rodul. "Pentru Romania, care, oricum, ramane o tara fara posibilitati de revendicari politice - cultura este singurul mijloc de afirmare, si in fata lumii de azi si in fata istoriei de maine."
Desigur, cultura are un inteles larg, de creatie spirituala si, in ultima instanta, de creatie. Caci fiecare cetatean trebuie sa creeze sau trebuie ajutat s-o poata face. "Nu fiecare individ este dator sa creeze cultura; toti sunt datori, insa, sa-si creeze echilibrul lor interior prin fapta." Fapta exprima sensul existentei noastre in lume.
Ce las in urma mea?
As vrea - scrie Eliade - ca fiecare tanar sa-si spuna: anul ce vine mi-a fost daruit de Dumnezeu pentru a-mi implini menirile! As vrea ca fiecare sa gandeasca, in fiecare dimineata: odata cu acest an, poate voi odihni si eu, pentru vecie.
Ce las in urma mea? Ce dovada a acelei constiinte create din initiativa proprie, cu atatea suferinte si atatea renuntari, a acelei constiinte spirituale, organizate, coerente - care singura e nemuritoare?
In "traducere", si cu o idee care nu e neaparat noua, s-ar pune deci problema: daca acest an este ultimul pe care-l avem de trait, ce si cum vom face sa ne implinim personalitatea? Fapte, nu vorbe!
Pastram franchetea celor douazeci de ani oricat noroi ne-ar stropi. Oricata mediocritate ne-ar inabusi, oricate infrangeri ne-ar coplesi. Un singur gand: e ultimul an, anul crearilor, al revizuirilor, al scadentei. [...] O singura arma: aspra si neintrerupta munca de saisprezece ceasuri pe zi. La sfarsitul toamnei, aproape de moarte, vom fi altii si alta va fi tara, extrasul apartine unui articol - Anno Domini - din 1928
Daca ne-am gandi, intr-adevar, ca e ultimul an, ce vom face? Ce vom crea? Ce vom lasa? Noua, familiei, comunitatii in care traim, tarii si lumii? Iata o tema rascolitoare pe care o propun, pentru mine, dar si pentru oricare generatie ce se mai considera tanara: ce facem in acest an, singurul si ultimul... |
_________________
Your Memories Forum administrator
E-mail: contact@yourmemories.ro |
|
| Back to top |
   
|
| administrator |
| Posted: Mon May 18, 2009 8:25 am |
|
|
|
Forum Administrator
Joined: 01 Jan 1970
Posts: 76
|
Ce las in urma mea?
Intr-o zi din anul care tocmai s-a scurs am pus o intrebare unei persoane dragi mie. O persoana care, marturisesc fara a dori sa o laud, numai pentru ca stiu ca i-ar displacea asta, este una dintre cele mai echilibrate si rationale pe care eu le-am cunoscut in lumea asta.
Am intrebat asadar, tocmai pentru ca parea desprins de realitate, sau poate prea asa cum ar trebui sa fie, prin siguranta de sine si de toate, pe care le inspira mereu... am intrebat:
"Spune-mi, de ce iti e frica cel mai mult in lumea asta?".
A stat putin pe ganduri inainte sa imi raspunda, surprins probabil de simplitatea, sau chiar naivitatea intrebarii mele. Dar mi-a raspuns totusi serios, vadit afectat de profunzimea constientizarilor nascute atunci sau mai devreme in mintea sa.
Mi-a spus asadar "mi-e teama sa nu las ceva in urma mea".
Cu siguranta sufletul acesta deosebit de care va vorbesc a lasat deja o ultime de lucruri numai pana acum in urma sa, si totusi nu ii pareau suficiente. Acest lucru m-a facut sa ma intreb ce anume am eu de lasat lumii asteia? Deocamdata... prea putine lucruri materiale as avea de adaugat aici, asta ca sa nu marturisesc umil ca nu am nimic la acest capitol, dar culmea, nici nu ma nelinisteste sau ambitioneaza asta.
As lasa totusi, lumii asteia ideea, pe care as cauta sa o fac cat mai mult auzita, pentru ca e cea mai adevarata: ca exista miracole, minuni, si ca e suficient sa crezi in ele, sau uneori nici asta nu e necesar, ca sa le vezi luand viata sub ochii tai.
As lasa gandul ca viata e frumoasa chiar si in clipele de durere.
As lasa un suflet de om in urma, un ingeras mic in ochii caruia sperantele mele ar sclipii inca.
As transmite tuturor, din cand in cand sa se suie pe un varf de munte, nu pentru a se simti deasupra celorlalti, ci pentru a se afla mai aproape de Dumnezeu, de vise si de sufletul lor.
As lasa lumii experienta mea cu amenintarea unei boli nemiloase care simteam ca imi pretinsese viata la sfarsitul adolescentei si cu care am luptat cu inversunare si din toata fiinta mea, nu doar pentru a o invinge ci si pentru a nu o lasa sa se atinga de mine, si am invins, castingand nu doar sanatate, ci o noua modalitate de abordare vietii.
As lasa lumii niste vise pe care le credeam imposibile si pe care mi le-am vazut realizate, in pofida indoilelilor nu multe, ci imense, la startul cu viata in indeplinirea lor.
Le-as spune copiilor ca sunt ingeri si i-as invata sa visese si noaptea si ziua, constienta fiind ca visele in mod cert se pot implini.
Si as mai lasa sfatul ca uneori sa uite de ce sau cum ar trebui sa fie, sa inchida ochii si sa simta cum ar vrea sufletul lor sa fie, sa faca, sa simta, si sa aiba suficient curaj sa faca primul pas, iar poi pe urmatorii in aceasta directie.
Credeti-ma, ca merita! |
_________________
Your Memories Forum administrator
E-mail: contact@yourmemories.ro |
|
| Back to top |
|
|
|
All times are GMT + 2 Hours
|
|
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
|
| |
