|
Forum Administrator
Joined: 01 Dec 2006
Posts: 16
|
Cateva idei despre timp.
Sunt mai multe citate, e mai mult de citit, veti vedea daca “veti gasi timp” sa le cititi.
Despre timp
Citatele de mai jos sunt din “Philosophy in the Flesh – the embodied mind and its challenges to the western world” de Lakoff & Johnson.
“Creierul, se spune, are propriul lui ceas. Ce poate asta sa insemne? De 40 de ori pe secunda, un impuls electric este trimis si strabate creierul. Unii neurosavanti cred ca acest puls regularizeaza aprinderile neurale in creier si astfel multe din ritmurile corpului. Deci sensul de timp pe care il avem este creat de aceste aprinderi interne, periodice si iterative. Noi nu observam timpul in sine – daca eventual timpul exista ca ceva in sine. Noi putem observa evenimente pe care le comparam….Exista cei ce cred ca metafora “timpul este o resursa”, este de fapt un adevar, dovada este exemplul de mai jos:
Pe 14 Noi 1984, urmatorul articol a aparut in “San Francisco Chronicle”
Angajatii acestei natiuni vor fura anul acesta contravaloarea a 150 milioane de dolari in ceea ce se numeste un abuz deliberat al orelor de munca platite.
Studiul facut de Robert Half International, Inc. raporteaza ca furtul din timpul de munca in America este infractiunea nr 1, depasind fraudele legate de asigurari, neplata taxelor si altele.
Robert Half, presedinte al firmei care ii poarta numele, spune ca timpul este cea mai valoroasa resursa pe care o are un business pentru ca “nu poate fi inlocuit, recuperat, sau re-incarcat.”
El defineste timpul furat ca: a pleca mai devreme de la lucru, sau a ajunge mai tarziu, extensia orelor de lunch, telefoane personale excesive, a-ti conduce propriul business in timpul orelor de lucru, concedii de boala false, discutiile interminabile la o cafea.
Studiul arata ca media saptamanala a furtului de timp per angajat se ridica la 4 ore si 22 minute.”
Unul din lucrurile pe care le stim despre resurse este ca se pot fura. Daca timpul este doar un caz special de resursa, atunci timpul de asemenea poate fi furat. Intr-adevar, asta afirma Robert Half. Totusi, majoritatea cititorilor nu vor lua aceasta sugestie drept adevar. A fura timpul este doar o metafora, si totusi aceasta metafora ar putea, in principiu, sa fie transformata intr-o lege, asa cum propune Robert Half mai sus. Oameni cu mentalitatea lui Robert Half ar putea sa stabileasca institutii si legislatii care sa implementeze metafora timpul este o resursa. Intr-un astfel de caz, voi care cititi acest email in orele de servici sunteti pasibili de pedeapsa sub incidenta unei astfel de legi.
Cultura noastra occidentala are multe institutii care preiau metaforele timpul este o resursa si timpul costa bani. Astfel, oamenii sunt platiti dupa cantitatea de timp pe care o lucreaza. Avem de asemenea agende in care stabilim intalniri si cu care bugetam timpul, exista termene ce limiteaza resursa timp.
Nu toate culturile au astfel de institutii si nu orice cultura are metafora timpul este o resursa. Dupa antropologul Elizabeth Brandt, Pueblos-ii nu au in limba lor un echivalent prin care sa spuna “N-am avut destul timp pentru asta.” Ei pot spune “Calea mea nu m-a dus intr-acolo”, sau “N-am gasit o carare pana acolo”, dar astea nu sunt exemple de timp conceptualizat ca o resursa. Perspectiva in care timpul nu este considerat o resursa, in care nu exista nici o graba pentru a face lucrurile cu maxima eficienta, este uneori privita cu superioritate si batjocura de occidentali. Companiile multinationale, cand constuiesc unitati in tarile Lumii a Treia ii vad lenesi pe angajatii care nu conceptualizeaza timpul ca pe o resursa. Occidentalizarea este in fapt importarea de institutii care implementeaza metaforele timpul este o resursa si timpul costa bani.
Culturile in care timpul nu este conceptualizat si institutionalizat ca o resursa ne reamintesc ca timpul in sine nu este ca o resursa. Exista oameni in aceasta lume care isi traiesc viata fara sa aiba macar idea de a-si bugeta timpul sau ca si-ar risipi timpul.
Mai jos, Mircea Eliade intr-o conferinta radio “Distractie si odihna mentala”.
“Putem constata ca setea omului de fantastic a ramas intacta, din Antichitate si Evul Mediu pina in zilele noastre. Si aceasta sete de fantastic se recunoaste atat in succesul universal al cinematografului cit si in succesul partial al literaturii de aventuri (pe atunci, in anii 30, nu exista televizor, nici internet)… Putem spune fara a gresi ca omul isi cauta instictiv odihna si distractia in fantastic. …A intervenit insa aici un viciu spiritual: nevoia de a consuma timpul. Si ca sa consume timpul, omul modern incearca orice distractie care ii e la indemana. El vrea cu orice chip sa treaca peste fragmentul de timp care il deprima, in care se simte obosit, inert, negativ. Si incearca sa treaca peste acest timp negativ, consumandu-l. De aceea distractiile omului modern – vorbesc de acei care si le pot permite – au un ritm bolnavicios, febril, neurotic. O distractie cheama pe alta; adica, fiecare distractie isi epuizeaza virtutea inainte ca omul sa fi depasit timpul negativ, inainte ca el sa se simta stimulat, luminos, fertil.”
Tot Mircea Eliade, conferinta radio “Meditatia” din “Taina Indiei, texte inedite”:
“Noi stim ce extraordinara plasa de iluzii tesem in fata ochilor nostri ca sa nu vedem limpede si continuu realitatea. Noi stim cu ce arta ne pacalim pe noi insine, spunandu-ne fie ca viata nu cunoaste legi, fie ca aici pe pamant invinge cel mai tare, fie ca placerea este singura morala posibila, sau mai stiu eu ce. Cu asemenea iluzii traim, ne zbatem, incercam sa invingem – si chiar cu asemenea iluzii incercam sa ne resemnam. Dar nu ne dam seama ca sunt iluzii decat cand – printr-o intamplare oarecare – suntem pusi in fata cu realitatea, cu adevarata realitate. Asemenea intamplari strabat in viata fiecarui om. Nu se poate ca sa nu ramanem, cel putin o data in viata noastra, singuri, cu desavarsire singuri, departe de lume, de lumini si oameni – si sa nu intelegem deodata, falsitatea vietii pe care o vietuim, cumplita ei mediocritate, cumplita ei irealitate mai ales. Fiecare om a cunoscut asemenea ceasuri; intr-o noapte pe munte, sau pe mare, sau in alta imprejurare a singuratatii. Fiecare om si-a facut atunci fagaduieli solemne, ca va fi mai putin nepasator fata de sufletul lui, ca-si va dedica o cat de mica parte din timpul si eforturile sale pentru nutrirea si luminarea acestui suflet. Dar toti cunoastem din trista noastra experienta, cat de repede am uitat aceste ceasuri revelatorii, cat de repede am uitat si solemnele noastre fagaduieli. Plasa iluziilor este mai tare, cu mult mai tare decat dorinta noastra de bine. Gasim atatea lucruri de facut, atatea probleme de dezbatut, atatea munci de implinit – trecem prin atatea pasiuni si entuziasme, si revolte, si dureri, si bucurii – incat nu mai avem nici timp, nici inclinare de a gandi si la fiinta noastra sufleteasca, la fericirea noastra. Fericirea se confunda, in lumea moderna cu nenumarate erezii si simulacre – dar cea mai obisnuita confuzie sta intre fericire si confort. Nu prea se stie bine ce inseamna fericirea, dar e sigur ca ea nu poate insemna confortul. Fericit nu poate fi decat omul impacat cu realitatile din jurul lui si cu el insusi. Fericit nu poate fi decat omul care nu se teme de realitate, care ii patrunde legile, care isi cunoaste mai ales sufletul.”
Tot Mircea Eliade in alta conferinta radio “Reverie si automatism mental”.
“…s-ar putea spune ca pentru majoritatea oamenilor viata e un vis; nu in sensul ca viata n-ar fi reala si ca lumea n-ar fi decat inchipuirea noastra – ci in sensul ca majoritatea oamenilor nu traiesc in concret, nu traiesc in prezent. Sa ne lamurim. Sa plecam de la citeva exemple. Ati observat ce putini oameni traiesc in prezent, adica sunt atenti la ce se intampla atunci in jurul lor. Majoritatea oamenilor asista la un film mental continuu – chiar in ceasurile cele mai decisive ale vietii lor… Mergem pe strada, intr-o dimineata de primavara, si in loc sa fim prezenti, sa observam adica si sa ne bucuram de pomii infrunziti, de vazduhul proaspat, de paserile care ciripesc - noi asistam orbi si surzi la filmul nostru interior, film pe care il produce dinamica noastra mentala. Ni se pare ca gandim, ca reflectam. Dar, in realitate, nu gandim nimic…gandurile ne stapanesc pe noi; si nici macar gandurile, ci o serie de asociatii mentale, automate, nefertile. Sa nu ne pacalim, asa dar, crezand ca am parcus drumul nostru zilnic gandindu-ne la ceva; am visat pur si simplu. Am fost prada reveriei…..Este adevarat ca prin reverie iesim din realitate, si iesind din realitate suntem mai fericiti, mai linistiti. Dar datoria noastra este inainte de toate sa cunoastem realitatea, sa cunoastem viata concreta, chiar cu riscul de a suferi la inceput. Reveria ne ajuta sa uitam; opiul ne ajuta de asemenea sa uitam, provoaca chiar o beatitudine supra-pamanteasca. Acesta nu e un motiv, insa, de a accepta paradisul artificial al opiului, care aduce dupa sine, foarte curand, ruina trupeasca si descompunerea mentala. Tot asa, faptul ca reveria ne ajuta sa uitam realitatea, nu e o scuza pentru practicarea si incurajarea ei. Problema omului nu e de a fi fericit neglijand realitatea si ignorandu-i cruzimea, ci de a obtine seninatatea tocmai in mijlocul realitatii, in contact nemijlocit cu concretul. Dinamica psihomentala este astfel facuta, incat e foarte greu sa ne dispensam complet de reverie, sa suprimam firul mental, pe care il tese fiecare om. Dar sta in puterea noastra de a limita invazia visului. Caci se intampla urmatorul lucru: aproape tot timpul pe care viata ni-l lasa pentru rosturile sufletesti, este consumat de reverie. Noi avem foarte putin timp liber ca sa gandim; si acest timp ni-l pierdem visand…Uneori petrecem cateva ceasuri in camera noastra de lucru, sau in siguratatea unei paduri – si credem ca in acest rastimp ne-am regasit pe noi, am gandit si am meditat dupa voia noastra. Inexact; ne-am pierdut vremea urmarind un film mental de o covarsitoare bogatie, dar de o ingrozitoare sterilitate. N-am nutrit nici una din radacinile vietii noastre sufletesti. N-am elaborat nici o idee precisa, nu am prilejuit nici o fantezie curajoasa. Ne-am lasat pur si simplu in voia automatismelor psiho-mentale; am visat.”
Dorin Arion
http://www.dorinarion.ro
0724-937.663
Brancusi 2/24 400462 Cluj Napoca
Romania |
|
|
