Urare de Sărbătoare
Ca în fiecare an cam pe vremea asta Sărbătoarea Paştilor este aici. Intrăm în rolul bine ştiut şi ne identificăm cu el…la nivel material … ne pregătim haine frumoase şi poate noi, mâncare multă şi bună, ne aranjăm de primăvara casa … şi da, ne rezervăm un timp mai liber de petrecut cu cei dragi. Şi asta de la an la an ajunge să fie o rutină. O rutină a cui?
A maimuţei din noi..
Sună ciudat, nu?
loading...
Lecţia regelui budist
Cunoaşterea, care duce întotdeauna la înţelegere (altminteri este o falsă cunoaştere), e adesea însoţită de o încercare, aşa cum arată o străveche poveste indiană.
Într-o cetate cârmuită de un rege budist pe nume Kalingadatta, trăia un negustor, budist şi el. Negustorul avea un fiu care se ţinea cu străşnicie de vechea credinţă şi care îi reproşa tatălui său o convertire demnă de dispreţ. Credinţa adevărată, spunea tânărul, este cea brahmanică, iar singura religie adevărată este cea înfăţişată de Vede.
loading...
Spărgătorul de piatră
Un spărgător de piatră lucra odată la suprafaţa dură de stân¬că a carierei, poc, poc, pocănind ca să spargă suprafaţa tare. Zgo¬motul făcut de ciocan şi de daltă îi răsuna constant în urechi: poc, poc, poc.
Munca lui era lentă şi anevoioasă. Vara, căldura soarelui era reflectată de stânci, făcând ca locul lui de muncă să devină fierbinte ca un furnal. Iarna, nu exista adăpost de ploaie sau de gerul care făcea cariera să devină rece ca un frigider. În timp ce spărgea piatra, se tot gândea cât tânjea la o viaţă mai bună, dorindu-şi să deţină forţa de a-şi schimba condiţia. În fantasmele lui, se vedea în locuri la care putea doar visa, căci ştia că plăsmuirile imaginaţiei sale nu se vor realiza niciodată — sau, cel puţin, aşa credea.
loading...
Învăţături pentru viaţă
Don’t let someone to become a priority in your life, when you are just an option in their life… Relationships work best when they are balanced
– Nu lăsați pe nimeni să vă devină o prioritate în viaţă, atâta timp cât pentru vieţile lor reprezentaţi doar o opţiune… Relaţiile funcţionează cel mai bine atunci când sunt echilibrate.
loading...
Visul
Se spune că odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodată, însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur ? Cine eşti şi de ce nu te văd ?
loading...
Greşeala
În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: „Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţere pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!
loading...
