Invitaţia

Stăpânul unui castel a pregătit o mare petrecere, la care i-a invitat pe toţi locuitorii satului situat lângă zidurile castelul. Dar pivniţele nobilului, deşi erau generoase, nu ar fi putut satisface setea previzibilă şi mare a unui grup atât de numeros de invitaţi.

Stăpânul a cerut o favoare locuitorilor satului:

– Vom pune în mijlocul curţii interioare unde se va ţine banchetul un butoi încăpător. Fiecare să aducă vinul după posibilitate şi să-l toarne în butoi. Apoi, toţi vor putea lua şi va fi de băut pentru toţi.

Un om din sat, înainte de a pleca la castel, şi-a procurat un urcior şi l-a umplut cu apă, spunând:

– Puţină apă într-un butoi va trece neobservată… nimeni nu-şi va da seama!

Ajungând la sărbătoare, a turnat conţinutul vasului în butoiul comun şi apoi s-a aşezat la masă. Când primii meseni s-au dus să îşi toarne vin, din caneaua butoiului a ieşit numai apă.

Toţi au gândit în acelaşi fel. Au adus numai apă.

Dacă suntem nemulţumiţi de lume, e pentru că prea mulţi aduc numai apă.

Toată creaţia suferă din această cauză.

Sursa: 365 de povestioare pentru suflet, Bruno Ferrero