Povestea celui care se lasă definit şi acceptă astfel să ignore posibilităţile vieţii

Era odată, în ţara copilăriei mele, un băiat care descoperise un ou minunat în cuibul unui vultur. L-a luat din cuib, s-a întors în sat şi a pus oul cel frumos la clocit, în crescătoria de păsări de la ferma părinţilor lui.

Când oul a fost clocit, a ieşit din el un pui de vultur, a crescut apoi printre puii de găină, ciugulind mâncarea la fel ca prietenii lui.

Intr-o zi, uitându-se pe cer, a văzut un vultur care plana deasupra fermei. A simţit cum îi tremurau aripile şi i-a spus unuia dintre frăţiorii lui pui:

–       Cât mi-ar plăcea să fac şi eu la fel ca el!

–       Nu fi prost, îi răspunse puiul, doar un vultur poate zbura atât de sus.

Ruşinat pentru că avea o astfel de dorinţă, puiul de vultur se întoarse în cuibar, să ciugulească grăunţe, cu ciocul în pământ. Nu se mai întrebă apoi niciodată despre locul pe care credea că îl are în lume.

Imaginaţi-vă că puiul de vultur din povestea noastră ar fi refuzat să se lase definit de către ceilalţi şi s-ar fi lăsat condus de dorinţa lui! Asemenea vulturului de pe cer, ar fi devenit ceea ce era de fapt.

Inspirată dintr-o poveste tibetană.

Sursa: „Povesti pentru a vindeca. Povesti pentru a creste” Jacques Salome