Mintea omului

Mintea omului este minunată. Aceasta deţine misterele lumii şi ale eliberării. Pacatul şi virtutea, sclavia şi elibererea, iadul şi raiul se află ȋnăuntrul ei. Intunericul şi lumina sunt propria ei creaţie. Naşterea este ȋn ea şi moartea de asemenea. Aceasta este singura uşă către lumea exterioară, doar ea este scara către fiinţa interioară. Cand va ȋnceta să existe, vom transcende ambele lumi. Mintea este totul. Totul este propria creaţie imaginativă. Dacă dispare, toate ȋnchipuirile vor ȋnceta să existe.

Ieri am spus acest lucru undeva. Cineva a ieşit ȋn faţa şi m-a ȋntrebat, “Mintea este foarte instabilă şi nestatornică. Cum să scap de ea? Mintea este poluată. Cum poate fi purificată?”

Apoi am spus o poveste.

După ce Buddha a ȋmbătrȃnit, ȋntr-o după-amiază s-a oprit să se odihnească la poalele unui copac ȋn pădure. I s-a facut sete şi Ananda a mers la un izvor de munte din apropiere să aducă apă. Dar chiar ȋnainte, nişte căruţe au trecut pȃrȃul şi apa a devenit tulbure. Frunze ȋn putrefacţie şi gunoi au ȋnceput să plutească la suprafaţă. Ananda s-a ȋntors fără apa şi i-a spus lui Buddha, “Apa din pȃrȃu nu este curată; mă voi ȋntoarce la el şi voi aduce apă de acolo. ” Rȃul era foarte departe iar Buddha i-a spus iar să aducă apă. Ȋn scurt timp Ananda s-a ȋntors din nou cu mȃinile goale: nu i s-a părut că apa este bună pentru a o aduce. Dar Buddha l-a făcut să se ȋntoarcă ȋncă odată. A treia oară cȃnd Ananda a ajuns la pȃrȃu, a fost uimit. Pȃrȃul a devenit complet limpede şi nepoluat. Noroiul s-a stabilit pe fund şi apa s-a purificat.

Această poveste mi s-a părut foarte interesantă. Starea minţii umane este exact la fel. Traficul vieţii vine şi o trezeşte. Dar dacă cineva o urmăreşte ȋn linişte şi cu răbdare, impurităţile se aşează şi claritatea naturală revine. Ȋn această claritate a minţii, viaţa se reȋnnoieşte. Este doar o chestiune de răbdare, aşteptare ȋn linişte şi fără a face nimic, impurităţile minţii se aşează pe fund.

Trebuie doar să devenim un martor şi mintea devine pură. Sarcina noastră nu este să o purificăm. Orice dificultate apare din cauza faptului că facem ceva. Pur şi simplu urmăreşte-o stȃnd doar pe bancă – apoi vei vedea ce se ȋntȃmplă!

English

Man’s mind is wonderful. It holds the mystery of the world and of liberation. Sin and virtue, bondage and liberation, hell and heaven reside within it. Darkness and light are its own creation. Birth is in it and death too is in it. It alone is the door to the external world, it alone is the ladder to the internal being. When it ceases to exist, we transcend both worlds. The mind is everything. Everything is its own imaginative creation. If it disappears, all imagining ceases to exist.

Yesterday I said this somewhere. Someone came forward to ask, “The mind is very unstable and fickle.

How to lose it? The mind is polluted. How can it be made pure?”

Then I told a story.

After Buddha had become old, one afternoon he stopped to rest at the foot of a tree in the forest. He felt thirsty, and Ananda went to a nearby mountain stream to fetch water. But just before, some carts had crossed the stream, and the water had turned muddy. Rotting leaves and scum had begun to float on the surface. Ananda returned without water, and said to Buddha, “The water in the stream is not clean; I shall go back to the river and bring water from there.” The river was very far off, and Buddha asked him to fetch water from the stream. After a short while Ananda returned again empty-handed: the water did not appear to him fit to bring.

But Buddha made him go back once more. On the third occasion that Ananda reached the stream, he was amazed. The stream had now become completely clear and unpolluted. The mud had settled and the water had become pure.

I find the story very interesting. The state of the human mind is just the same. The traffic of life comes and stirs it up. But if one goes on watching it, sitting in silence and patience, the impurities settle and a natural clarity returns. In this clarity of mind, life renews itself. It is only a matter of patience, silent awaiting, and without doing anything the impurities of the mind settle.

One has only to become a witness and the mind becomes pure. Our task is not to make it pure. All

difficulty arises because of doing. Simply watch it, just sitting on the bank — then see what happens!

Sursa: Seeds of Wisdom, 120 Immortal Letters, translated from Hindi