Ultima scrisoare a lui Bob

„Dragi prieteni,

Este important ca bărbaţii să-şi dea seama că pe măsură ce înaintează în vârstă, femeile nu pot menţine acelaşi nivel calitativ al curăţeniei ca atunci când erau tinere. Când bărbaţii observă acest lucru, ar trebui să încerce să nu ţipe.

Lăsaţi-mă să vă spun cum rezolv eu situaţia.

Când am fost concediat din slujba mea de consultant economic şi m-am pensionat devreme, Nancy a trebuit să-şi găsească de lucru pentru că aveam nevoie de un venit şi de asigurare de sănătate. La scurt timp după ce a început să lucreze, am observat că începuse să-şi arate vârsta.

De obicei ajung acasă de la pescuit sau de la vânat în acelaşi timp în care ajunge şi ea de la serviciu. Deşi ştie cât de foame îmi este, mereu îmi spune că trebuie să se odihnească jumătate de oră înainte să se apuce de gătit cina. Incerc să nu ţip, doar îi spun să nu se grăbească şi să mă trezească atunci când mâncarea e gata. Obişnuia să spele vasele imediat ce terminam masa. Acum ele stăteau, în mod neobişnuit, câteva ore în chiuvetă după ce terminam cina.

Fac şi eu ce pot şi-i amintesc de câteva ori pe seară că vasele alea nu se curăţă singure. Ştiu că apreciază ajutorul meu pentru că reuşeşte să le spele cumva înainte de a merge la culcare.

Acum că este mai în vârstă, observ că oboseşte mai repede. Maşina de spălat şi uscătorul sunt la subsol. Uneori spune că nu mai poate face încă o călătorie pe acele trepte. Nu fac o mare problemă din asta. Atâta vreme cât termină de spălat rufele până seara sunt dispus să îi trec cu vederea.

Nu numai asta. Dacă am nevoie de o cămaşă apretată la întâlnirea de la cabană din ziua de luni sau la întâlnirea de pocher de miercuri sau sâmbătă, sau la meciul de bowling de marţi sau joi, îi spun că, de fapt, călcatul hainelor poate aştepta până a doua seară. Asta îi dă mai mult timp să facă celelalte nimicuri, cum ar fi să facă baie câinelui, să dea cu aspiratorul sau să şteargă praful.

Dacă am avut o zi foarte bună la pescuit, îi permit să cureţe peştele mai lent şi mai cu grijă.

Nancy a început să se plângă din când în când. De exemplu, spune că îi este greu să plătească facturile de la casă în timpul pauzei ei de prânz. In ciuda plângerilor ei, eu continui să o încurajez. Ii spun să se întindă pe două sau trei zile ca să nu se grăbească prea tare. De asemenea, îi mai sugerez că săritul unui mic prânz ici şi colo nu are cum să îi facă rău, dacă mă
înţelegeţi.

Când face treburi simple, pare să aibă nevoie de perioade de odihnă prelungite.

A trebuit să facă o pauză la jumătatea grădinii când a tuns iarba. Incerc să nu o fac să se simtă prost că are nevoie de atâtea pauze. Ii spun să îşi facă un pahar rece de limonadă proaspătă şi să stea jos un pic. Ii spun că dacă tot face una pentru ea să facă şi pentru mine şi să vină să stea de vorbă cu mine până adorm în hamac.

Probabil par un sfânt în felul în care o susţin pe Nancy în fiecare zi. Nu spun că este uşor să arăt atâta consideraţie faţă de ea. Mulţi bărbaţi vor găsi acest lucru dificil. Unii îl vor găsi imposibil. Nimeni nu ştie mai bine ca mine cât de frustrate devin femeile odată cu înaintarea în vârstă. Dar, băieţi, dacă ţipaţi mai puţin la nevestele voastre din cauza acestui articol consider că a fost făcut cu folos.

Semnat, Bob.”

PS.: Inmormântarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.

PPS.: Nancy a fost achitată la proces pe 27 ianuarie.