Comoara de sub pernă

Un hoţ era fericit că reuşise să câştige încrederea unui pelerin înstărit. Acesta din urmă călătorea singur şi avea mii de rupii la el. Hoţul era sigur că într-o zi sau alta va reuşi să îi fure banii. In fiecare dimineaţă, în prezenţa hoţului, pelerinul îşi număra toţi banii pe care îi avea. Pe tot parcursul zilei aceştia se aflau în buzunarul său. El nu avea nici o cutie în care să îi încuie. Totuşi, atunci când sosea noaptea şi hoţul îi căuta, nu reuşea să-i găsească. Aceasta se petrecea noapte după noapte. Hoţul a căutat banii în lucrurile pelerinului, sub perna acestuia şi în pat, pretutindeni, de fiecare dată fără să-i găsească. Totuşi, cu siguranţă, în fiecare dimineaţă ei se aflau acolo, în mâinile pelerinului.

Acest joc misterios a continuat timp de o săptămână. Hoţul s-a speriat. El s-a gândit că pelerinul ar putea fi un magician sau yoghin cu puteri paranormale. Aşadar el şi-a mărturisit intenţia răuvoitoare şi l-a întrebat pe pelerin: “Unde păstrezi banii pe parcursul nopţii? Cum de nu am reuşit să îi găsesc?”

Pelerinul a râs zgomotos şi i-a spus: “Prietene, cunoşteam intenţiile tale. De aceea am ascuns banii sub perna ta noaptea. Niciodată nu i-ai căutat acolo!”

Hoţul este mintea nestatornică şi plină de dorinţe. Pelerinul este Dumnezeu. Comoara este beatitudinea lui Atman.
Mintea perversă doreşte să îşi câştige fericirea şi o caută în obiectele simţurilor. Dar ea nu poate fi găsită acolo, în final mintea îşi abandonează intenţiile sale negative şi se apropie de Dumnezeu într-o abandonare totală.
Astfel Dumnezeu ne revelează faptul că fericirea se află perma­nent în interiorul nostru, în propriul nostru Sine, şi nu în exterior.

Sursa:  „Povestiri divin inspirate”, autor Swami Shivananda