PARABOLELE LUI IISUS – Turnul şi împăratul la război
Luca 14, 28-32: Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?, ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească şi n-a putut isprăvi!…
Sau care împărat, plecând să se bată-n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e-n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
Cine vrea să construiască un turn şi nu face mai întâi socoteala cheltuielilor riscă să nu poată pune peste temelie nimic. Daca efortul se termină nu când scopul lui e atins, ci când resursele lui sunt epuizate, fapta rămâne neisprăvită, pentru că făptuitorul n-a ştiut să-şi evalueze potenţialul, să-şi măsoare corect instrumentele, înzestrările, limitele. A auzi şia nu face e a construi pe nisip, a nu te îngriji de temelia construcţiei tale. Dar a făptui orbeşte, motivat doar de un entuziasm imatur, compromite temelia însăşi, adică fapta. Activismul temerar e la fel de neproductiv ca şi inacţiunea. Casa fară temelie e sinucigaşă, în vreme ce temelia fară casă e rizibilă. A aşeza o temelie deasupra căreia nu mai poţi înălţa nimic e a construi, de la bun început, o ruină. O ruină, o caricatură, este şi fapta precipitată, surescitarea angajării nereflectate, zelul.
Sursa: PARABOLELE LUI IISUS – Andrei Plesu
loading...
Comenteaza