Buddha de aur

Intr-o manastire budista din Tailanda, secole de-a randul, in templul de acolo a stat o uriasa statuie de lut a lui Buddha, a carui chip zambitor ocrotea calugarii. Masiva sculptura avea o inaltime de peste trei metri si o circumferinta in jurul abdomeniului proeminent a lui Buddha de aproapre doi metri.

La mijlocul anilor 1950, calugarilor ce locuiau in perioada aceea la manastire li s-a spus ca statuia trebuia mutata. Motivul era ca o autostrada urma sa treaca exact prin curtea manastirii. Calugarii au facut toate pregatirile pentru mutarea statuii intr-un alt lacas si apoi au adus o macara. Cand bratul macaralei a inceput sa se ridice statuia a opus o neasteptata rezistenta: greutatea sa era mult mai mare decat se anticipase. Chiar a aparut o crepatura, iar calugarii s-au oprit de teama unui accident. Ca si cand situatia nu era destul de rea, o ploaie marunta a inceput sa cada pe statuie, udand pana la piele calugarii disperati. S-au grabit sa acopere statuia cu o bucata mare de panza, asteptand apoi sa se insenineze cerul.

La caderea noptii, staretul veni sa vada in ce stare era statuia. In momentul in care si-a indreptat lanterna catre crepatura formata pe chipul lui Buddha, ceva sclipi in intuneric. Curios, porni spre manastire sa caute o dalta si un ciocan. Cu mare grija, a desprins o bucata de lut in jurul crepaturii. Privi prin gaura pe care o facuse si imediat sari cativa pasi inapoi, socat de descoperire. Ii aduna urgent pe toti calugarii din manastire si, inarmati cu ciocane si daltite, cioplira fara oprire pana la ivirea zorilor. Cand au terminat de inlaturat lutul, in fata lor statea o imensa, magnifica statuie a lui Buddha, facuta din aur curat!

Mai tarziu, istoricii au pus cap la cap elementele povestii lui Buddha de aur. Cu cateva secole inainte, templul in care era adapostita statuie fusese expus pericolului de a fi invadat de armata birmaneza. Temandu-se ca monumental sacru va fi furat, calugarii il acoperira cu 10 centimetri de lut, sperand ca soldatii nu se vor simti atrasi de statuia aparent fara valoare  materiala.
Armata a navalit in templu si a ucis toti calugarii din lacas. Astfel, secretul lor a ramas ascuns pana in acea zi extraordinara a anului 1957.

Buddha de aur este o magnifica metafora a geniului ascuns in fiecare dintre noi. Cand privesti un bebelus, spiritul sau straluceste patrunzandu-ti in inima. Nu-i nici un strop de prefacatorie, temere sau cenzura. Pe masura ce inaintam in varsta, camuflam aceasta minunata zestre naturala cu tot soiul de conventii superflue. De la varsta de la care incepem sa intelegem ce ni se spune, auzim cam douazeci de “nu” pentru fiecare “da” la ceea ce cu inocenta cerem. Nu-i de mirare atunci ca, odata cu maturizarea, “esenta de aur” a fiecarui copil este acoperita, treptat, cu lut, intocmai ca valorosul Buddha. Temerile si indoielile sunt
ingredientele de baza ale mortarului ce ne acopera, slabindu-ne increderea in noi insine si in semenii nostri. In timp, stratul de mortar devine atat de gros
incat calitatile noastre native palesc pana la disparitie, ca frumoasa statuie a lui Buddha sub stratul de lut. Daca vigilentul calugar nu s-ar fi uitat exact in locul potrivit, secretul statuii de aur a lui Buddha ar fi ramas ascuns pe vecie. Intocmai cum calugarul a luat drept reper crapatura formata pentru a sti unde sa ciopleasca, si noi avem nevoie de un plan si de uneltele potrivite pentru a sparge straturile de indoiala si temeri care ne paralizeaza actiunile.