Starea de eliberare

La un mandarin a venit un curios incurabil.

– Stimabile, preţuiesc în mod deosebit pregătirea ta ireproşabilă. Te rog, explică-mi cum este starea de eliberare!

Mandarinul l-a privit pe curiosul cel incurabil şi i-a răspuns:

– Vă mulţumesc pentru considerabila recunoaştere pe care o aveţi faţă de mine. Cu siguranţă este o apreciere rară şi deosebită. Cu toată umilinţa însă, trebuie să vă anunţ că nu aş putea să vă descriu această stare de eliberare, aşa cum îmi cereţi.

Curiosul a insistat însă, întrezărind în răspunsul politicos al mandarinului doar o promisiune ascunsă de a putea primi un adevăr greu accesibil unui curios obişnuit. A continuat cu laudele şi insistenţele, până când mandarinul acceptă, cu greu, să-i descrie cum a ajuns el personal să cucerească starea de eliberare.

– Domnul meu, am început prin a realiza că este inutil din partea mea să ţin socoteala zilelor şi nopţilor, căci în mod matematic soarele răsare şi apune independent de voinţa sau atenţia mea. Am abandonat apoi dietele şi regimurile, deoarece în mod invariabil foamea îmi semnala că trebuie să mă hrănesc, independent de planurile mele sau înţeleptele recomandări din tratate. Mi-am dat seama că abstinenţa este imposibilă, deoarece oricâte sisteme filosofice aş aprofunda, erecţia se produce la atingerea femeilor pricepute, independent de tapas-ul meu sau de starea mea de oboseală. Am renunţat apoi să mai gândesc despre alte persoane, deoarece, independent de gândurile mele bune sau rele, am fost înşelat sau preţuit de oamenii din jurul meu. Am renunţat apoi să gândesc despre mine, deoarece slaba mea cunoaştere depre lume se continua în mod firesc şi înăuntrul meu, independent de plăcerea sau neplăcerea pe care acest adevăr o trezea în mintea mea… Foarte pe scurt, cred că starea aceasta despre care mă întrebaţi e ca o negare a tot ceea ce plăsmuim faţă de tot ceea ce există cu adevărat…

Curiosul cel insistent abia acum avea motive întemeiate să fie şi mai plin de fervoare! Mandarinul a adus alte argumente şi explicaţii, mereu mai concrete şi mai exacte. Iată însă că în jurul lor se adunase un grup numeros de oameni, iar alţii deja se pregăteau să vină pentru a asista la dezvăluirile pline de sens. Un maestru Zen văzu întreaga scenă. Privi la mâinile bătătorite ale curiosului şi astfel înţelese că el lucrează în construcţii, după urmele vizibile ale loviturilor de unelte. L-a tras uşor de cot şi i-a şoptit:

– Dragul meu, starea de eliberare nu seamănă deloc cu construcţia unei case. Totuşi, este ca şi când ai reuşi fără niciun efort să priveşti în acelaşi timp cu Dumnezeu prin aceeaşi fereastră prin care şi El priveşte…

Muncitorul a dat mirat din cap şi a plecat liniştit – doar de ce ar fi rămas acolo unde nu era vorba despre construcţii?

Sursa: „Povesti cu talc pentru adrmit copiii..si pentru trezit sufletele”, autor Cristin Neacsu