MODERATIA
Lao-Tzu îşi descuraja mereu discipolii de a fi dependenţi de el, deoarece aceasta îi oprea de a-şi putea contacta sursa internă.
El spunea adesea, “Există trei lucruri de care dacă eşti prea aproape e dăunător; dacă eşti prea departe nu au absolut nici un efect – aşa că cel mai bine e să te postezi pe o poziţie de mijloc. Aceste lucruri sunt: focul, guvernul şi educatorul.”
loading...
PRIORITĂŢI
Într-o zi, D-zeu a trimis un înger la Lao-Tzu cu următorul mesaj: “Cere-mi un milion de ani de viaţă şi am să ţi-i dau. Câţi ani ai vrea să trăieşti?”
“Optzeci de ani” a zis bătrânul înţelept fără cea mai mică ezitare.
Discipolii acestuia au fost surprinşi de răspunsul maestrului lor şi au zis: “Dar gândeşte-te Maestre, dacă ai trăi un milion de ani, ai putea ajuta generaţii de oameni cu înţelepciunea dumitale.”
loading...
PRAGMATISMUL
Un discipol îşi planifica banchetul căsătoriei şi a declarat că din iubire pentru săraci, el şi-a convins familia să procedeze cu totul diferit de modul tradiţional de a lua masa. El dorea să-i aşeze pe săraci la mesele principale iar pe cei bogaţi la mesele de pe lături. El l-a privit pe Socrate în ochi pentru a-i primi aprobarea.
Socrate s-a gândit puţin, iar apoi a zis,
– Ar fi păcat să faci lucrul acesta, deoarece nimeni nu se va bucura de nunta ta. Familia ta
se va ruşina, oaspeţii tăi bogaţi se vor simţi insultaţi, iar săracii vor rămâne flămânzi, deoarece fiind aşezaţi în capul mesei ei vor fi prea simţiţi ca să mănânce ceea ce au în farfuriile din faţa lor.
Socrate obişnuia să spună, “Nu există rege care să nu fi avut sclavi printre strămoşii săi… şi nu există sclav care să nu fi avut regi printre strămoşii săi.”
SOCRATE
Sursa: Pilde nemuritoare, Pilda 142 din “Cartea Cartilor de Intelepciune”, autor Iordache Bota
loading...
Maestrul universal
A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus:
– Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepți invitaţia mea, dar am simțit nevoia să ţi-o adresez.
loading...
