Încearcă să te simţi bine şi când nu ştii ce va urma

A fost odată un sat în care trăia un bătrân foarte înţelept. Sătenii veneau la bătrân să le răspundă la întrebările şi la neliniştile lor.

Într-o bună zi, un fermier din sat veni înnebunit la bătrân şi-i spuse „înţeleptule, ajută-mă. Mi s-a întâmplat un lucru îngrozitor. Mi-a murit boul şi nu mi-a mai rămas nici un animal care să mă ajute să ar pământul! Nu-i aşa că e cel mai îngrozitor lucru care mi se putea întâmpla?” Bătrânul înţelept răspunse: „Poate că da, poate că nu”. Omul fugi înapoi în sat şi le spuse sătenilor că înţeleptul înnebunise. Sigur că acesta era cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Cum de nu-şi dăduse înţeleptul seama?

În ziua următoare însă, un cal vânjos şi tânăr fu zărit pe lângă ferma omului. Cum nu mai avea nici un animal de povară, acesta se gândi să prindă calul pentru a înlocui boul – şi aşa şi făcu. Cât de fericit era acum fermierul! Niciodată nu-i fusese aşa uşor să are pământul. Se duse înapoi la înţelept să-şi ceară scuze: „Ai avut dreptate, înţeleptule. N-a fost lucrul cel mai îngrozitor că mi-am pierdut boul. A fost o binecuvântare ascunsă. Nu aş fi prins niciodată calul, dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru. Cred că eşti de acord cu mine că acesta este cel mai minunat lucru care putea să mi se întâmple.” Înţeleptul răspunse din nou: „Poate că da, poate că nu”. „Iar începe”, se gândi fermierul. Acum chiar că înnebunise înţeleptul.

Dar, la fel ca şi înainte, fermierul nu ştia ce urma să se întâmple. Câteva zile mai târziu, fiul fermierului fu aruncat din şa pe când călărea. Îşi rupse piciorul şi nu mai putu să ajute la strânsul recoltei. Nu se poate, gândi fermierul. Acum o să murim de foame. Încă o dată, fermierul se duse la înţelept. De data aceasta spuse: „De unde ştiai că prinderea calului nu e un lucru bun? Iarăşi ai avut dreptate. Fiul meu s-a lovit şi nu va mai putea să ajute la strânsul recoltei. Acum sunt sigur că acesta este cel mai îngrozitor lucru care mi se putea întâmpla. De data asta, trebuie să-mi dai dreptate”.

Dar, la fel ca şi înainte, înţeleptul îl privi calm şi spuse iarăşi pe un ton compătimitor: „Poate că da, poate că nu”. Înfuriat din cauză că înţeleptul putea fi atât de ignorant, fermierul fugi înapoi în sat.

A doua zi, sosiră în sat trupe pentru a-i lua pe toţi bărbaţii în putere la războiul care tocmai izbucnise. Fiul fermierului fu singurul tânăr din sat care nu a trebuit să plece. Avea să trăiască, în timp ce ceilalţi aveau cu siguranţă să moară.

Morala acestei povestiri ne oferă o lecţie valoroasă. Adevărul este că nu ştim ce se va întâmpla – doar credem că ştim. Deseori facem mare caz de un lucru. Mintea noastră elaborează şi exagerează scenarii despre tot felul de lucruri îngrozitoare care ar urma să se întâmple. De cele mai multe ori ne înşelăm. Dacă ne păstrăm cal­mul şi acceptăm posibilităţile, putem fi siguri că până la urmă, totul va fi bine. Şi nu uita: „Poate că da, poate că nu.”

Sursa: Cartea: „Nu-ți bate capul cu mărunțișurile”, autor: Dr. Richard Carlson