Cunoaşterea prematură

Un guru le ţinea o predică unui grup de tineri discipoli. Aceştia l-au rugat să le dezvăluie mantra sacră cu ajutorul căreia morţii pot fi readuşi la viaţă.

– Ce vreţi să faceţi cu o tehnică atât de periculoasă ca aceasta? i-a întrebat guru-l.

– Nimic, i-au răspuns discipolii, dar ne-ar ajuta să ne întărim credinţa.

– Cunoaşterea prematură este foarte periculoasă, copiii mei, le-a spus bătrânul.

– Când poate fi considerată o cunoaştere prematură? l-au întrebat ei.

– Atunci când conferă putere unui om care nu are înţelepciunea necesară pentru a o folosi corect.

Discipolii au insistat însă. În cele din urmă, sfântul a cedat şi le-a şoptit la ureche mantra, implorându-i însă să o folosească cu înţelepciune.

La scurt timp, tinerii au văzut într-un loc pustiu un morman de oase albite de vreme. În spiritul frivolităţii ce îi caracterizează adeseori pe tineri, mai ales dacă se plimbă în grup, ei şi-au propus să testeze mantra pe acele oase, deşi ea nu ar fi trebuit să fie folosită decât după o meditaţie îndelungată.

Nici nu au pronunţat bine cuvintele sacre că oasele au prins carne şi s-au transformat într-o haită de lupi feroce, care i-au urmărit, i-au prins şi i-au sfâşiat în bucăţi.

Fii tu însuți!

Fereşte-te să imiţi comportamentul celor mari dacă nu ai dispoziţia interioară care i-a determinat pe ei să acţioneze aşa cum au făcut-o.

Sursa: Rugăciunea broaștei, vol. II, Anthony de Mello