Dacă te gândeşti să faci ceva frumos, nu amâna

May 17th, 2012

Daca te gandesti sa faci ceva frumosMark Twain povesteşte în autobiografia sa că odată s-a dus la biserică, la slujbă. După vreo zece minute s-a hotărât: ”Astăzi o să donez zece dolari. Preotul acesta e minunat, biserica trebuie ajutată”. S-a hotărât să doneze zece dolari la sfârşitul slujbei. După vreo zece minute s-a mai gândit şi a ajuns la concluzia că zece dolari erau prea mult: cinci ar fi fost îndeajuns. După încă zece minute a hotărât: ”Nu merită nici măcar cinci dolari preotul ăsta”.

El nu mai asculta slujba, se gândea numai la bani. ”La sfârşitul slujbei –scrie el – mă hotărâsem să nu mai dau nici un ban. Iar când preotul acela, care mă impresionase atât de mult, ajunsese lângă mine şi mi-a pus în faţă cutia cu donaţii, m-am gândit chiar să iau ceva bani din cutie şi să fug din biserică”. Osho comentează; ”Mintea este în continuă mişcare. Nu stă niciodată pe loc – este ca un torent. Dacă te gândeşti la ceva rău, aşteaptă puţin. Dacă aştepţi, nu vei mai putea face rău. Dacă te gândeşti să faci ceva frumos, nu amâna, acţionează imediat, pentru că mintea este în continuă schimbare şi peste cinci minute nu vei mai putea face ceea ce ţi-ai dorit”.

Mintea e-n schimbare, mintea gândeşte continuu şi trece lesne de la un gând bun la unul rău, mintea curge, iar noi suntem aceia care alegem pe care dintre valurile ei ne aşezăm, pe unde plutim, noi alegem între grâu şi neghină, între gândul bun şi cel rău, între acţiunea bună şi cea rea. Totul este să nu scăpăm valul, momentul gândului bun. Dacă ţi-a trecut prin minte să dai ”zece dolari”, acţionează, asta-i ideea, căci mintea generoasă nu vieţuieşte la nesfârşit. Generozitatea e un gând în minte, dar şi zgârcenia, şi dorinţa de a lua din ”cutia cu donaţii” sunt la fel: gânduri care populează mintea, gânduri care trec, pur şi simplu, ca nişte călători pe o stradă oarecare. Un gând bun, neurmat de acţiunea pe care-o sugerează, e ca un val ce se sparge la mal: a venit şi s-a retras. După el se va întâmpla mereu altceva.

După un gând bun se poate să vină unul rău, apoi altul şi mai rău. Ideea este aceea că gândurile sunt impasibile, ele trec prin minte oricum. Întrebarea este: alegem noi să acţionăm de îndată ce a venit gândul bun şi amânăm acţiunea sub impulsul gândului rău? Ne înţelegem noi puterea de a alege şi a acţiona, decizia de a amâna sau a lăsa să se stingă furia gândului rău sau, dimpotrivă, acţionăm la mânie, facem de îndată răul şi amânăm binele?

Înţelepţii spun că acesta-i obiceiul nostru: amânăm gândul bun şi îl aplicăm automat pe cel rău. Să nu mai amânăm o idee bună, să acţionăm imediat, asta am putea face conştienţi de puterea noastră de a alege şi de caracterul schimbător al propriei minţi. Ca şi în cazul lui Mark Twain, în zece minute mintea e-n stare să transforme un om minunat într-o fiinţă fără nici un merit sau în una care merită ”să-i iei şi banii”. Asta-i mintea, nu-i vina ei: în fluxul minţii curg toate impurităţile, ca şi toate frumuseţile. Nu mintea-i problema, ci acela ce alege din flux acţiunea potrivită, adică noi. Să mângâiem pe cineva dacă simţim asta, să amânăm lovitura, dacă gândul ne spune să lovim. O alegere simplă, pe care o facem oricum, dar – de îndată ce o vom face şi conştient, vom izbuti să trăim mai frumos , căci vom amâna materializarea urâţeniei mentale şi vom aduce în existenţă frumuseţea minţii.

 

Sursa: Editorialul de ieri (16 mai 2012) din “National”, autor Maria Timuc

 

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.