Buddha – gorila

Este oarecum uşor să manifeşti bunătate atunci când ceilalţi te tratează bine sau cel puţin nu îţi fac rău. Testul important este de a-ţi găsi drumul către bunătate chiar şi atunci când eşti tratat prost. Povestirile lui Jataka descriu (presupusele) vieţi trecute ale lui Buddha sub forma a diverse animale vorbitoare. Pentru a oferi un exemplu al bunătăţii necondiţionate, am adaptat o poveste cu o gorilă:

Într-o zi, un vânător a mers în pădure, s-a pierdut, a căzut într-o groapă şi nu a mai putut ieşi. A strigat zile în şir, timp în care devenea tot mai flămând şi slăbit. Într-un final, Buddha – gorilă l-a auzit şi s-a apropiat. Văzând marginile abrupte şi alunecoase ale gropii, gorila i-a spus omului:

– Ca să te pot ridica în siguranţă, o să arunc mai întâi nişte pietre să vedem cum merge.

Gorila a aruncat pietre în groapă, una mai mare decât cealaltă, iar apoi le-a scos pe toate. În sfârşit, era gata să îl ia şi pe vânător. După ce s-a chinuit să urce, sprijinindu-se de pietre şi rădăcini, a împins omul deasupra şi cu ultimele puteri, s-a târât şi ea afară din groapă.

Omul s-a uitat în jur, fericit că a ieşit din groapă. Gorila stătea lângă el, respirând cu greutate. Bărbatul a zis:

– Îţi mulţumesc, gorilă. Îmi poţi arăta drumul ca să ies din pădure?

Gorila i-a răspuns:

– Da, omule, dar mai întâi trebuie să dorm puţin, pentru a-mi recăpăta forţele.

În timp ce gorila dormea, bărbatul se uita la ea, gândind: „Sunt tare flămând. Pot şi singur să găsesc ieşirea din pădure. E doar un animal. Aş putea să o lovesc în cap cu un bolovan, să o omor şi s-o mănânc. De ce n-aş face-o?”

Aşa că omul a ridicat un bolovan cât de sus a putut şi l-a aruncat cu putere în capul gorilei. Gorila a urlat de durere şi s-a ridicat repede, ameţită din cauza loviturii, iar pe faţă îi curgea sânge. Când gorila l-a privit pe bărbat, şi-a dat seama ce s-a întâmplat şi a început să plângă. A scuturat din cap cu durere şi a spus:

– Bietul de tine. Acum nu vei mai fi niciodată fericit.

Reflecţii asupra bunăvoinţei şi relei – voinţe

– Bunăvoinţa şi reaua – voinţă se referă la intenţii: voinţa se manifestă în direcţie bună sau rea. Gorila a vrut să ajute, iar omul a vrut să o ucidă.

– Aceste intenţii sunt exprimate prin acţiuni şi prin inactivitate, cuvinte şi fapte şi, mai ales prin gânduri. Cum vă simţiţi atunci când aveţi impresia că cineva gândeşte de rău despre dumneavoastră? Cum vă simţiţi atunci când o faceţi chiar dumneavoastră? Reaua – voinţă derulează în simulator o mulţime de filmuleţe, povestioarele acelea răuvoitoare despre ceilalţi. Nu uitaţi: în timp ce filmul rulează, neuronii se activează.

– Reaua – voinţă încearcă să se justifice: E doar un animal. În acel moment, judecăţile sună plauzibil. Abia mai târziu ne dăm seama cât de mult ne-am înşelat.

– Bunătatea gorilei a fost propria sa recompensă. Ea nu a fost împovărată de furie sau ură. Prima săgeată a venit sub forma unui bolovan; nu a fost nevoie să adauge şi insulte rănii deja provocate cu o a doua săgeată, cea a relei – voinţe.

– Nu era nevoie nici ca gorila să caute răzbunare. Ştia că omul nu va fi niciodată fericit, din cauza acţiunilor sale.

– Renunţarea la reaua – voinţă nu înseamnă pasivitate, tăcere ori permisiunea de a suferi dumneavoastră sau ceilalţi. Gorila nu s-a speriat de vânător şi a spus ceea ce trebuia spus. Există posibilitatea de a spune adevărul şi de a lua măsurile necesare fără a ceda relei voinţe. De fapt, dacă aveţi mintea limpede şi inima împăcată, este posibil ca acţiunile dumneavoastră să fie mai eficiente.

Sursa: Cartea „Creierul lui Buddha” – Autori: Rick Hanson şi Richard Mendius