Urare de Sărbătoare

April 13th, 2012

Urare de sarbatoareCa în fiecare an cam pe vremea asta Sărbătoarea Paştilor este aici. Intrăm în rolul bine ştiut şi ne identificăm cu el…la nivel material … ne pregătim haine frumoase şi poate noi, mâncare multă şi bună, ne aranjăm de primăvara casa … şi da, ne rezervăm un timp mai liber de petrecut cu cei dragi. Şi asta de la an la an ajunge să fie o rutină. O rutină a cui?

A maimuţei din noi..

Sună ciudat, nu?

Am fost cam acum un an la un curs de dezvoltare personală la care trainerul a venit împreună cu maimuţa sa de pluş … o ţinea în braţe şi o mângâia şi ea avea şi un nume …numele trainerului, Andrei. Încet, încet ne-a explicat cine e maimuţa …că ea de fapt simbolizează ego-ul sau mintea lui şi că pentru a-l vedea mai bine şi a nu se identifica cu el a preferat să îl ţină în braţe şi să îl observe sub forma unei maimuţe … animăluţ ce exemplifica tare bine comportamentul ego-ului nostru … pentru ca ego-ul poate fi văzut, cunoscut şi pentru că în linii mari are dorinţele şi nevoile, agitaţia precum ale unei maimuţe fără stare. Cursul ăla a durat mai multe zile .. .ştiu că într-o pauză de amiază am alergat la Cora şi mi-am cumpărat o maimuţă …am căutat una care să rezoneze cu mine …apoi mi-am tot aşezat-o în faţa ochilor să o văd mai bine şi să nu uit că eu nu sunt ea … sau mai bine spus, sunt mai mult decât ea, decât ego-ul, decât personalitatea mea. Am făcut ceva progrese în acest an în a mă privi detaşat în anumite situaţii, a vedea ce sunt şi ce nu sunt în astfel de situaţii…dar mai am mult de lucru …

Să clarific puţin… maimuţica asta nu e ceva complet rău … dacă nu ne acaparează toată viaţa…şi dacă nu ne ia tot timpul din lume … Ego-ul suntem noi cu nevoile noastre de zi cu zi, cu dorinţele şi limitările şi rolurile noastre care ne fac să alergăm ca într-o cursă a şobolanului, în multe direcţii, precum nişte roboţei setaţi pe diverse proceduri de care suntem convinşi că avem nevoie.. …Ego-ul este doar “un mănunchi de obiecte mentale, de idei mentale, de simboluri, imagini şi concepte cu care ne-am identificat. Ne identificăm cu aceste obiecte şi apoi le folosim ca pe ceva prin care ne uităm la lume şi astfel o distorsionam.”

De ce să ne dezicem de ego? Cine sunt eu (care parte din mine), cel ce mă dezic?? Ce suntem noi în plus, mai mult decât acest ego? De ce anume am putea fi conştienţi suplimentar şi nu prea suntem?

Poate aşa pe scurt, în afară de ego (sau de eu)..mai suntem şi conştiinţa, suflet său Sine…şi poate pentru acesta facem prea puţin … sau suntem cel mai puţin conştienţi de ce suntem cu adevărat…ne conduce, fără să realizăm, ego-ul… ego-ul vrea să fie în rând cu lumea, el se agită să aibă miel şi prăjituri arătoase, el aleargă să caute cel mai bun costum, cel mai bun loc în biserică în noaptea de Înviere şi se supără dacă nu le obţine, după cum se bucură dacă le bifează pe cât mai multe…

Cum ar fi dacă ne-am opri din toată această agitaţie şi ne-am privi ce facem, de ce facem. ..cum ar fi dacă am face mai multe pentru suflet … oare am mai face atâtea eforturi să părem ceva, să avem ceva, să achiziţionam ceva, să nu ne lipsească ceva? Ce nevoi are sufletul, conştiinţa noastră? V-aţi gândit? Nu putem ieşi “din rând” evident .. .nu e o invitaţie la a nu face nimic…ci la a face ceva şi pentru suflet …la a lua o pauză şi a te întreba cum eşti, cum te simţi, ce ţi-ar place cu adevărat să faci acum, ce vibraţie are pentru tine ziua de Paşti, cum o simţi?, ce ai dori să împărtăşeşti cu cei dragi de la suflet la suflet??? Ce faci expres pentru sufletul tău?

Întreabă-te aşa: „Cine vrea această prăjitură/friptură?” Şi vei ştii că o vrea corpul tău …Dar tu eşti mai mult decât corpul, nu? „Ce parte din tine vrea sa aibă dreptate?”; „Ce parte din tine vrea să câştige o dispută?, „Ce parte din tine vrea să se grozăvească puţin?” Sufletul sau ego-ul tău?

Încercaţi să fiţi dincolo de ceea ce se poate vedea şi atinge, gusta, auzii şi mirosii, vorbii… în aceste zile de sărbătoare, căutaţi să pătrundeţi spiritul Paştilor, să vă ancoraţi la acest spirit fără a uita însă de natura voastră subtilă adevărată. E ca şi cum ai accesa o lume, un domeniu şi apoi te-ai retrage când doreşti şi ai pune deoparte respectiva situaţie de viaţă, revenind la ce eşti tu cu adevărat. Încercaţi întrebarea „Cine sunt eu?”

Ego-ul nu e Văzătorul, Cunoscătorul, Martorul, Observatorul … tu eşti însă toate astea şi eşti, de aceia, mult mai mult decât el. Tu, ca Sine, ca suflet, îţi poţi cunoaşte mintea, ego-ul. Îl poţi privi în acţiune. Deci nu eşti el!

Încercaţi să vă vedeţi maimuţa din voi şi să fiţi mai mult decât ea … când se bucură sau suferă … observaţi-o pentru ceea ce face, pentru mizele ei, fiţi doar observatori impersonali la ceea ce trăiţi. Şi nu vă identificaţi cu ea …voi nu sunteţi maimuţa…decât dacă doriţi să fiţi doar ea şi atât..

Te invit la un Paste veritabil, trăit cu sufletul, în care să te vezi pe tine în interior şi în exterior.

Priveşte în jur în tăcere şi linişte interioară, observă-ţi mintea.. Fii conştient de tine, de clipa prezenta şi de jocurile în care ne atrage maimuţa din noi, fără a vrea să ne facă rău, crezând că ce vrea ea e vital, e cel mai bine şi e tot ce se poate.

 Faceţi cunoştinţă tot mai mult cu Sinele vostru, cu sufletul vostru. Cel care îşi cunoaşte Sinele, îl cunoaşte pe Dumnezeu!

 Sărbători conştiente vă doresc!!!

 

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.