”Prin convingere da, prin îndoieli niciodată”

În cartea sa, “Practica Realizării Sinelui”(Ed. Ram), Yogananda îşi aminteşte o poveste a maestrului său, care se îmbolnăvise destul de serios în vremea primei sale tinereţi şi pierduse enorm în greutate. În această stare de convalescenţă, discipolul de atunci s-a dus la maestrul său. “Aşadar, te-ai îmbolnăvit singur şi acum crezi că eşti slăbit. Dar sunt sigur că mâine te vei simţi mai bine”. A doua zi, discipolul entuziasmat s-a întors la maestru şi i-a spus încântat: ”Astăzi, datorită binecuvîntărilor tale, mă simt mult mai bine”.

Şi maestrul i-a răspuns:” Condiţia ta a fost într-adevăr una destul de gravă şi, deocamdată eşti încă fragil. Cine ştie cum ai să te simţi mâine”? În ziua următoare, discipolul s-a simţit iarăşi foarte rău şi i s-a plâns maestrului; “Mă simt atât de epuizat, încât numai Dumnezeu ştie cum am reuşit să ajung până la tine”. Maestrul i-a răspuns :”Văd că iarăşi ţi-ai înrăutăţit situaţia”..Şi zilele următoare au decurs la fel de mizer, într-o alternanţă boală-sănătate, până când maestrul i-a spus iarăşi:” Ce-i cu tine? Într-o zi îmi spui că eşti bine, iar în următoarea te plîngi că eşti bolnav. Şi nu te gândi că eu sunt cel care te vindec sau te îmbolnăvesc, ci prin propiile tale gânduri pendulezi mereu între boală şi slăbiciune”. Atunci discipolul a întrebat: ”Dacă mă gândesc că sunt bine şi că voi reveni la greutatea mea normală, chiar se va întâmpla acest lucru”? “Prin convingere da, prin îndoieli niciodată”, i-a răspuns maestrul.

Mi-am amintit povestea lui Yogananda în clipa în care o prietenă, care face gimnastică de ceva vreme, a remarcat cu voce tare:” Ştii, mi se întâmplă ceva curios. Pe cântar n-am slăbit deloc, am tot atâtea kilograme, dar mă simt mai slabă, am un sentiment că arăt mai bine”! De fapt, asta-i esenţa îngrăşării, a curei de slăbire, a sănătăţii şi, poate, a tuturor lucrurilor din viaţa noastră. Nu cum sunt ele, cât mai degrabă cum gândim că sunt, căci cum gândim se poate să devină, să se întrupeze, să prindă viaţă. Cum se transformă un fapt în conştiinţa noastră, asta ar putea fi esenţial. Dacă un maestru sau un prieten, un cunoscut sau o persoană oarecare ne spune că arătăm cam ciudat, pare să nu ne simţim prea bine, se poate să ne influenţeze, dar nu pentru că el are o putere asupra noastră, nu pentru că ne poate îmbolnăvi şi vindeca de la o clipă la alta, nu pentru că ne poate slăbi sau îngrăşa într-o zi, ci pentru că noi acceptăm o asemenea posibilitate în conştiinţa noastră. şi sugestia devine autosugestie, iar dacă un maestru demonstrează că mintea poate să ne schimbe situaţia peste noapte, atunci ne putem ocupa mai atent de convingerile noastre.

Putem fi mai atenţi la ceea ce acceptăm în conştiinţă drept adevăr, cu atât mai mult când adevărul acela ne îmbolnăveşte, ne face neputincioşi, ne îngraşă văzând cu ochii şi ne poate aduce în stări de slăbiciune. Vestea bună ar fi aceea că, orice convingere negativă pe care o putem învinge în noi înşine ar putea fi, de fapt, cheia schimbării situaţiei. Mai întâi trebuie să fim slabi în conştiinţa noastră, să percepem silueta în interior, să ne simţim mai slabi, precum prietena despre care am vorbit. Întâi să ne simţim frumoşi şi apoi…am putea deveni aşa. Întâi să ne simţim cum dorim să fim, întâi să aducem în starea noastră de conştiinţă ceea ce aşteptăm să fie şi, cine ştie, ca în cazul maestrului şi al discipolului, se poate schimba o situaţie grea în una mai uşoară de la o zi la alta.

Sursa: autor: MARIA TIMUC, editorialul din National, 19 aprilie 2012