Cum sa stii ca ti s-a indeplinit dorinta?

A fost odata un baiat de 13 ani care a deprins gustul pescuitului chiar inainte de a incepe vacanta de vara. Toate dupa-amiezile si chiar ziua-ntreaga, daca era sambata sau duminica, era pe malul lacului din apropierea casei sale incercand sa invete singur cum sa prinda peste, fiind atent insa si la sfatul altor pescari de pe lac.

Incet, incet, si-a cumparat toate ustensilele necesare si si-a format un fel propriu de a pune momeala, a arunca, a astepta si a simti cand sa traga firul.

Lacul era mic, nu mai mult de o jumatate de metru adancime, incat vara, cand erau caldurile cele mari, vacile satenilor intrau si ieseau singure sa se adape sau sa se scalde.

Tot pestele ce il prindea baiatul nostru, pe numele lui, Mihai, nu era mai lung decat degetul sau aratator, incat adesea ii dadea drumul inapoi in lac si spunea ca pescuieste de placere, nu pentru a prinde peste. Boartele (pestii mici de tot) nu il interesau.

Totusi, erau zile in care prindea 2-3 pesti mai grasi, nu mai lungi dar mai zdraveni, si atunci ii ducea acasa pentru cina bunicilor. Unii pescari povesteau ca au prins candva si pesti mai mari in acest lac si chiar Mihai vazuse un astfel de peste prins de unul dintre ei. Acum insa apa scazuse mult de la seceta.

Zilele se scurgeau una dupa alta si Mihai tot prindea pestii cei mici si buni de prajeala, pana intr-o zi cand i s-a adresat mamei sale:

“ – Mama, imi doresc atat de mult sa prind un peste mare!”

Auzind aceasta, mama lui, care dorea de mult sa ii vorbeasca despre cum sa primesti ceea ce ceri de la Univers, se bucura nespus de acest prilej si ii ceru baiatului sa ii descrie dorinta lui cat mai in detaliu.

“Imi doresc sa fie uite atat… cat palma mea de mare… sa depaseasca palma, sa treaca si de cureaua de la ceas”… si ii arata cam pana unde sa aiba coada… peste cureaua lui de ceas, pornind de la buricele degetelor mainii.

“Bine, i-a spus mama. Te invat cum sa faci ca acest lucru sa fie posibil, si inca foarte repede! De fapt, te voi invata magie… iar in aceasta lume magica lucrurile se vor petrece cum vei dori tu, inclusiv ca timp de a obtine acel lucru”.

 Baiatului parca nu ii venea sa creada… dar avea incredere in mama sa si stia ca poate face chiar si minuni. Asa ca a fost atent la ce ii spusese ea mai departe:

“Cand iti doresti ceva cu adevarat in primul rand trebuie sa simti acea dorinta peste 110 %… adica fara teama… fara fisura… dorinta ta sa fie completa, totala. Cand iti intrebi sufletul, inima, raspunsul tau fata de tine sa fie “da, asta vreau cu adevarat!”

“Si daca nu voi reusi sa simt asa, ce se va intampla? o intrerupsese Mihai.

“Vezi, asta iti spuneam… dorinta trebuie sa contina siguranta ca vei obtine acel lucru, sa vezi acel lucru implinit, cu ochii mintii, sa ti-l imaginezi realizat si sa “stii” si sa simti in sufletul tau ca acel lucru se va intampla garantat, fara dovezi, fara a cauta o explicatie logica, pentru ca astfel apare teama. Dorinta indeplinita e un fruct al unei imaginatii ce nu se indoieste de nimic. Ce stie ca va reusi cu siguranta si nici nu ii pasa cum. Nu te indoi, nici nu iti pune astfel de intrebari, nu lua in calcul esecul, dar trebuie sa le simti natural pe toate astea, nu sa ti le impui.

Acum tu, fata de acest peste, ce simti?” l-a intrebat mama.

“Simt ca il voi prinde ..”

“Bine! a fost replica mamei”

“Dar cand?”, mai intreba nerabdator Mihai.

“Cat de repede iti doresti tu… poti sa il prinzi cand vei dori… ti-am spus cum sa fie dorinta ta pentru a reusi orice”

“Pana incepe scoala, e bine?”

“Da, pana incepe scoala… mai sunt cateva zile pana atunci… dar daca nu vei reusi, atunci sa fie toata luna septembrie”, spuse mama, temandu-se parca putin sa forteze nota prea tare si realizand ca teama ei poate clatina “realizarea” dorintei.

“Bine, pana sambata asta si daca nu reusesc, atunci voi sta in toate sambetele pe lac si dupa ce incepe scoala, pana la final de luna, acela va fi termenul indeplinirii dorintei mele”.

Astfel, baiatul si-a reluat si mai increzator pescuitul zilnic. A inceput sa aduca acasa tot mai mult peste 3-4 pesti numai buni de gatit, cat podul palmei, de ajuns pentru a mancare de seara in casa bunicilor. Stia acum ca se pricepe la pescuit si chiar spunea ca nu vor ramane fara hrana in casa daca va veni criza si mai tare.

Intr-o seara, dupa nici 3 zile de la discutia cu mama sa, cand inca nu se facuse prima sambata, s-a intamplat ceva deosebit. Un peste mare, ce atingea cu coada cureaua ceasului respira greu in mana lui Mihai.

“Mama, mama, vino sa vezi ce peste mare am prins” striga Mihai abia intors acasa.

Mama iesi la usa cu aparatul de fotografiat.

Mihai se grabi sa spuna repede ”nu e asta pestele de care vorbeam, acela e mai mare, sa treaca bine peste cureaua de ceas”, si isi muta cureaua si mai sus pe antebrat.

“Bine”, ii spuse mama, ”obtii orice doresti, doar sa ai incredere totala si sa fie corect demersul tau”.

Ce s-a intamplat dupa acea seara? Au trecut multe zile, zile calde, bune de pescuit. Scoala a inceput si luna septembrie chiar statea sa se incheie. Mihai nu a mai reusit sa prinda peste, chiar deloc. Erau zile in care statea ore in sir si nu intelegea unde greseste, ce face diferit fata de atunci cand prindea multi, de ce nu vine pestele cel mare.

In ultima sambata din luna mama sa l-a insotit pe lac, a pescuit si ea, a chemat pestii, le-a vorbit, i-a strigat, i-a hranit, le-a promis ca ii arunca inapoi daca se lasa prinsi, insa nu a venit niciunul, mancau momeala rapid si nici nu ii vedeai.

Baiatul s-a suparat tare incat s-a imbolnavit, termenul a luat sfarsit si el nu doar ca nu a prins pestele cel mare, dar nu a mai reusit sa prinda chiar nimic. Energia lui s-a scurs o data cu luna septembrie, nu mai avea chef de nimic. Tusea foarte tare.

Apoi s-au tot gandit si au vorbit, unde oare au gresit in aceasta miraculosa formula, ce a fost gresit in reteta dorintei de nu a functionat, unde a fost fisura incat acel 110 % nu s-a putut realiza?

S-au incrancenat prea tare pentru aceasta dorinta si nu au avut detasarea necesara? Si-au pierdut increderea si devenind negativi, nu au mai atras indeplinirea ei?

La un moment dat, mama a vazut o posibila explicatie a ceea ce s-a intamplat si i-a spus-o si baiatului:

“Mihai, mai stii cand ai prins pestele cel mare? Acela a fost pestele tau magic.

Cred ca lacul nici nu mai are altul ca el. Haide sa revedem ce s-a intamplat. L-ai prins la 2-3 zile dupa ce ai rostit dorinta, pana cand nu te-a cuprins indoiala si teama, atunci cand emotia simtirii ei era inca vie. Atunci cand erai inca degajat si nu fortai nimic, cand nu erai suparat pe pesti si pescuit, pe tine, pe lume si cand erai increzator si te lasai in voia Universului.

Iar Universul ti-a raspuns, daruindu-ti acel peste frumos, vino sa il vezi in poza, peste ce inainte, cand ii prindeai doar pe cei mici, nici nu indrazneai sa il visezi.

Dar ce ai facut cu darul Universului? L-ai neglijat si nu l-ai apreciat asa cum Universul ar fi asteptat.

E ca si cum ai sta intr-o casuta de lemn si te-ai ruga sa dobandesti un castel, dar ai primi o casa frumoasa si mare, o vila, iar tu, in loc sa fi recunoscator pentru miracolul primit, ai continua sa te rogi pentru un castel.

Tu, daca ai fi Universul, i-ai darui castelul acestui om ce sta in casuta de lemn? Cred ca ai considera o greseala si ca i-ai trimis casa frumoasa, incat i-ai lua inapoi pana si casuta de lemn.

Asa s-a intamplat si cu tine, nu ai mai reusit sa prinzi nici pestii mici pe care ii prindeai. Pentru ca vezi tu, Universul lucreaza corect, el ne indeplineste dorintele atata vreme cat ele vin din inima buna, din inima smerita. Cand ai fost mandru si nerecunoscator, Universul te-a tratat ca atare.

De multe ori in viata se intampla la fel, ne dorim mult ceva, obtinem altceva, destul de bun, dar nu stim aprecia, nu avem ochi sa vedem ce am primit, sa multumim, sa ne bucuram fericiti de ceea ce avem, suntem suparati oricat primim si in goana noastra dupa “mereu mai bine si mai mult” ne continuam tinta spre nefericire”.

Intelegand toate acestea, Mihai s-a vindecat si acum stie cum e si cu dorintele, ele trebuie plantate in Univers precum semintele, cu iubire totala si simtire completa, cu increderea deplina ca se vor “prinde”. Apoi trebuie lasate, uitate, sa creasca, ca sa devina ce vrea Universul de la ele.

Din cand in cand e bine sa te uiti in jur si sa vezi ce cadouri ti-a mai facut Universul, sa multumesti si sa ghicesti, cu fiecare dar, la ce dorinta anterioara ti-a raspuns.

octombrie 2011