Cadouri din suflet

Aşa cum ne spune legenda, un tânăr, pe când călătorea prin deşert, a zărit o oază cu apă cristalină, delicoasă la gust. Apa era atât de dulce, încât a decis să-şi umple şi plosca din piele pentru a putea duce în ea apă şi învăţătorului său.

După o călătorie de 4 zile a ajuns cu apa la învăţătorul său, iar acesta băut o înghiţitură mare din ea, a zâmbit călduros, apoi i-a mulţumit studentului său pentru apa dulce. Tânărul s-a întors bucuros în satul natal.

Mai târziu, învăţătorul i-a permis unui alt student să bea din apă. Acesta a scuipat apa şi a spus că apa era groaznică. Părea că apa se stricase din cauza burdufului din piele învechită în care a stat. Studentul l-a întrebat pe profesorul său: „Maestre, apa nu a fost bună. De ce aţi spus totuşi că vă place?

Învăţătorul a spus: „Tu ai gustat doar apa. Eu am gustat cadoul. Apa a fost doar un recipient pentru iubire şi bunătate şi nimic nu poate fi mai dulce.”

Cred că cel mai bine înţelegem lecţia din această poveste atunci când primim cadouri inocente pline de iubire de la copiii mici. Indiferent dacă este vorba de o tavă ceramică sau de o brăţară din macaroane, răspunsul natural şi potrivit este aprecierea şi manifestarea mulţumirii deoarece iubim ideea cadoului.

Mulţumirea însă nu vine întotdeauna în mod natural. Din păcate, cei mai mulţi adulţi şi copii pun valoare pe lucrurile primite decât pe sentimentele pe care le reprezintă. Ar trebui să ne amintim şi să ne învăţăm copiii cum pot exprima emoţii şi recunoştinţă într-un mod frumos şi pur. La urma urmei, cadourile din suflet sunt într-adevăr cadourile sufletului.

Gifts From The Heart

According to legend, a young man while roaming the desert came across a spring of delicious crystal-clear water. The water was so sweet he filled his leather canteen so he could bring some back to a tribal elder who had been his teacher. After a four-day journey he presented the water to the old man who took a deep drink, smiled warmly and thanked his student lavishly for the sweet water. The young man returned to his village with a happy heart.
Later, the teacher let another student taste the water. He spat it out, saying it was awful. It apparently had become stale because of the old leather container. The student challenged his teacher: “Master, the water was foul. Why did you pretend to like it?”
The teacher replied, “You only tasted the water. I tasted the gift. The water was simply the container for an act of loving-kindness and nothing could be sweeter.”
I think we understand this lesson best when we receive innocent gifts of love from young children. Whether it’s a ceramic tray or a macaroni bracelet, the natural and proper response is appreciation and expressed thankfulness because we love the idea within the gift.
Gratitude doesn’t always come naturally. Unfortunately, most children and many adults value only the thing given rather than the feeling embodied in it. We should remind ourselves and teach our children about the beauty and purity of feelings and expressions of gratitude. After all, gifts from the heart are really gifts of the heart.

(Sursa: www.inspirationpeak.com)