Interviu despre fericire

September 8th, 2010

Interviu despre fericireInterviu despre fericire, cu Reyad, un egiptean de 33 de ani, ce dormea in parcurile din Milano, manca la cantina saracilor si, uneori, cand avea nevoie de bani, spala vase prin restaurante.

După războiul din 1967 contra Israelului, m-am hotărât să plec din Egipt şi să traversez Europa cu autostopul. Din  momentul acela, m-am concentrat doar la mine însumi. N-a fost o simplă călătorie, a fost 0 căutare a identităţii.  Fiecare are ceva de descoperit în sine. Când au aflat că vreau să plec spre Europa, oamenii din jurul meu au zis că sunt nebun. Dar cel mai bun lucru în viaţă e să te cunoşti pe tine însuţi… Ideea mea din ’67 a rămas aceeaşi până acum: să   ma cunosc pe mine însumi. A trebuit să mă lupt cu multe. Până să ajung în Italia, am traversat Libanul, aflat în plin război, apoi Siria, Iordania, Turcia şi Iugoslavia. Am fost nevoit să înfrunt tot felul de dezastre naturale, am dormit prin şanţuri pe timp de furtună, am avut accidente, am văzut prieteni murind lângă mine, dar concentrarea mea nu a scăzut în nici un moment… E o aventură care durează de mult şi va continua tot restul vieţii mele…

Toate aceste experienţe m-au făcut să înţeleg că lumea nu valorează mare lucru. Pentru mine contează acum, din  primul până-n ultimul rând, doar Dumnezeu. Când mă rog cu mătăniile mele, mă concentrez, îmi las emoţiile deoparte, mă calmez şi aşa reuşesc să nu înnebunesc. Cred că destinul ne conduce viaţa şi nu are rost să ne luptam prea mult…

În călătoria mea, am văzut foamete, război, moarte şi sărăcie. Acum, prin rugăciune, am început să mă ascult, mi-am întors atenţia spre esenţa mea, am reuşit să mă concentrez şi am înţeles că lumea nu contează. Omul s-a născut pe  Pământ pentru a fi pus la încercare. Maşinile, televizoarele, hainele frumoase… sunt pe planul doi. Important e doar să ne rugăm lui Dumnezeu. Fiecare cu destinul lui. Ar trebui să fim ca leul din proverb: leul aleargă după o turmă de gazele, dar nu poate să le prindă decât una câte una. Aşa încerc şi eu să fiu, nu ca occidentalii care înnebunesc  muncind, chiar dacă nu pot mânca mai mult decât pâinea de fiecare zi…

Dacă îmi va fi dat să mai trăiesc douăzeci de ani, voi încerca să ma bucur de fiecare moment, nu să mă zbat pentru a avea mai mult… Dacă e să trăiesc ca un om liber care nu depinde de nimeni, îmi pot permite s-o iau încet; de-ar ti ca azi nu câştig nimic, nu contează. Înseamnă că aşa mi-a fost dat. Ziua următoare aş putea câştiga l00 de milioane, sau să mă îmbolnăvesc de ceva incurabil. Cum a spus Isus Cristos: la ce serveşte să câştigi lumea întreagă dacă te pierzi pe tine?

Eu încerc mai întâi să mă câştig pe mine; nu îmi pasă dacă pierd lumea. Am pomit în această călătorie ca un pui care iese din găoace şi, din acel moment, am fost liber. Fiecare ar trebui să se cunoască şi să trăiască viaţa în toate fonnele ei. Aş fi putut să dorm în continuare în patul meu, să îmi găsesc de lucru în oraşul meu, exista chiar o slujbă care mă aştepta, dar m-am hotărât să donn cu săracii, fiindca trebuie să suferi pentru a deveni bărbat. A fi bărbat nu înseamnă numai a te căsători sau a face dragoste: a fi bărbat înseamnă a fi responsabil, a şti când e vremea să vorbeşti, a şti ce trebuie spus şi a sti când e cazul să taci.

Iata cum poti avea o experienta plina de sens si semnificatii… ceea ce multi oameni, traind in lux si confort, nu reusesc sa obtina.

Extras din cartea: „Flux. Psihologia fericirii”
Autor: Mihaly Csikszentmihalyi

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.