Nu judeca o carte după coperta ei!

O doamnă înveştmântată într-o decolorată rochie cu crinolină şi soţul ei, purtând un costum ros confecţionat din pânză ieftină, au coborât la Boston din tren, îndreptându-se timid, fără a avea o programare anticipată, către reşedinţa preşedintelui Universităţii Harvard. La văzul acestora, secretara se întrebă, în sinea ei, ce treabă ar avea asemenea înapoiaţi provinciali la Harvard şi, cu deosebire, ce ar căuta ei în Cambridge.

“Am dori să-l vedem pe preşedinte,” spuse molcom bărbatul.

„Este ocupat toată ziua,” a ripostat vehement secretara.

„Vom aştepta,” replică acesta.

Secretara i-a ignorat vreme de patru ore, sperând că cei doi vor renunţa şi vor pleca. Dar ei nu au cedat şi secretara, uşor frustrată, se hotărâ să-l deranjeze pe preşedinte, acţiune ce urma să o regrete toată viaţa ei.

„Poate, dacă le acordaţi câteva minute, îi veţi convinge să plece,” sugeră secretara.

Preşedintele a oftat disperat, încuviinţând-o. O persoană cu asemenea importanţă nu s-ar fi coborât la aceşti oameni, dar preşedintele detesta prezenţa unei crinoline decolorate şi a unui costum ros de pânză în cabinetul său. Cu demnitate, preşedintele a acceptat confruntarea cu perechea din antecameră.

Doamna i s-a adresat: „Am avut un fiu care a studiat un an la Harvard. Adora Harvardul şi era foarte fericit aici. Dar, în urmă cu ceva timp, a fost accidentat mortal. Am dori, împreună cu soţul meu, să-i dedicăm un monument, undeva aici, în campus.”

La cele auzite, preşedintele nu a fost mişcat ci… de-a dreptul şocat.

“Doamnă,” spuse acesta morocănos, „nu putem să ridicăm câte o statuie pentru fiecare persoană care a studiat la Harvard şi a decedat. Dacă am face acest lucru, campusul ar arăta precum un cimitir.”

“Ooo, nu,” exclamă doamna explicând imediat, „nu dorim să-i ridicăm o statuie. Ne gândeam la o clădire nouă pentru Harvard.”

Preşedintele a clipit iritat spre rochia decolorată cu crinolină şi spre costumul uzat de cânepă ieftină, ripostând: „O clădire?! Aveţi o cât de vagă idee cât ar costa o asemenea clădire? Toate clădirile existente la Harvard valorează mai mult de şapte milioane şi jumătate de dolari.” A urmat o scurtă pauză de tăcere, preşedintele fiind încântat de efectul obţinut. Femeia şi-a îndreptat privirea spre soţul ei, spunându-i şoptind: „Doar atât costă o universitate? Ce-ar fi să ne deschidem propria noastră universitate? Hai să demarăm chiar acum acest proiect!” Bărbatul a înclinat din cap în sens afirmativ, preşedintele rămânând consternat şi confuz la cele auzite. Domnul Leland şi doamna Jane Stanford s-au ridicat şi au părăsit cabinetul, îndreptându-se direct către Palo Alto, California. Aici au fondat universitatea ce le poartă numele, Stanford University, în memoria fiului lor, faţă de care Harvardul nu avusese pic de compasiune.

Poţi vedea rapid caracterul unora privindu-le modul în care ii trateaza pe cei despre care au impresia că nu au nicio valoare.