Sentimentul blandetii
Trăim într-un univers care poate fi perceput în blîndeţea, mărinimia şi bucuria sa atunci cînd noi înşine putem să fim blînzi, buni şi mărinimoşi.
Putem atinge trena de lumină a ritmurilor şi armoniilor acestui univers, privind ţintă spre acele planuri ale existenţei în care nemişcarea este un continuu du-te-vino, iar tăcerea un cîntec infinit. Să ascultăm un bob de grîu care creşte. Cîtă mişcare şi ce melodie duhovnicească a întregii creaţii se întîmplă de la sine înlăuntrul bobului de grîu! Cîtă mişcare, ce ritmuri şi ce armonii extraordinare se ascund într-o floare de măr ori într-un fir de iarbă. Şi, dacă universul este „posibil” în interiorul acestor „fiinţe” ce ne împrejmuiesc vieţile cu bucurie şi cu rod, dacă natura este în mod evident forma unei inteligenţe fără egal, omul se poate minuna clipă de clipă de toate miracolele puse în el şi împrejurul său.
A fi blînd este atît de miraculos, încît adesea, cînd cineva ne arată cu adevărat blîndeţe, ne dau lacrimile. Nu ştim de ce plîngem şi de ce ne simţim atît de fericiţi în faţa blîndeţii altui om, dar lacrimile noastre vorbesc cu graţia manifestării: „Blîndeţea este un adevărat miracol”. Pe noi înşine ne regăsim în bucuria şi în blîndeţea altui om şi pe noi înşine ne căutăm în iubirea lui, căci purtăm în suflet intuiţia ancestrală a iubirii şi – prin aceasta, avem intuiţia infinitului individual. Azi ne copleşesc întîmplările groaznice, barbaria, răutatea, ura şi durerea ce bîntuie prin lumea întreagă, de parcă ele ar fi „nişte cai morţi”, care merg singuri la galop prin fiece colţ de lume. Devenim blînzi şi buni cu iubitii nostri şi ne transformăm în fiare cu alţii, doar pentru că nu avem puterea să le percepem blîndeţea. Un singur moment în care poţi să simţi că un om este blînd, te îngenunchează. Mîna care mîngîie nu poate fi şi mîna care ucide. Un singur moment în care lumea va înţelege că nu se poate stîrpi răul tot cu rău, teroarea nu se poate răscumpăra prin teroare şi moartea prin moarte va fi şi clipa în care blîndeţea creatorului va învinge în tine însuţi. Şi, de îndată ce vei putea trăi tu însuţi în sentimentul blîndeţii, vei intra într-o „matrice energetică” sau într-o stare de conştiinţă modificată, ale cărei efecte se vor face simţite în viaţa ta de zi cu zi. Se vor face simţite în modificarea percepţiei, a gîndurilor şi a modului tău de a vedea lumea, de a înţelege şi a visa, de a trăi şi a reacţiona, dar şi în evenimentele ce vor ieşi în calea ta. Poţi înlocui matricea blîndeţii cu aceea a fericirii, a iubirii, a păcii, a înţelepciunii, a frumuseţii sau cu orice stare pe care ai mai trăit-o vreodată. Orice ţi s-a întîmplat azi, aminteşte-ţi în detaliu evenimentul de viaţă din trecut care te-a făcut mai blînd, mai fericit sau mai înţelept, mai încrezător în tine însuţi sau ţi-a dăruit claritate. Reia filmul întregii poveşti şi, de îndată ce simţi bucuria, blîndeţea sau fericirea, rămîi în starea aceasta cît de mult poţi. Dacă eşti bolnav, evocă un moment din viaţa ta în care te-ai simţit sănătos şi puternic şi stai în „matricea sănătăţii” oricît de mult doreşti! Îndepărtează-ţi atenţia de la simţurile care-ţi amintesc de dureri, de la gîndurile care-ţi spun că nu se poate să fii sănătos, blînd sau fericit. „La Dumnezeu totul este posibil”, aşa încît tu trebuie să ştii că-i imposibil doar ceea ce mintea îţi spune că-i imposibil. Şi nu Dumnezeu îţi vorbeşte despre limite, nu el îţi spune „nu poţi”, nu el te face lacom, rău şi nefericit, ci gîndurile tale. Tu eşti, deja, blînd. Tu porţi în tine matricea frumuseţii şi a luminii. Ceea ce simţi acum, ce trăieşti acum ca realitate în energia ta este o stare a conştiinţei care-ţi modifică realitatea. Să fie atunci blîndeţea şi bucuria starea pe care alegi să o trăieşti!
Sursa: Editorialul din Naţional
loading...
Comenteaza