Povestea băiatului isteţ

A fost odată un om care mergea spre târg alături de măgarul său ce căra doi saci de grâu în spinare. Ostenit, omul se aşeză după un timp la umbra unui copac, alături de hamalul său patruped. Deschizându-şi ochii după somnul odihnitor, omul se îngijoră când constată absenţa animalului şi începu să-l caute disperat, înteresându-se în stânga şi dreapta de el.

Pe una dintre poteci întâlni un băiat şi-l întrebă: “Nu mi-ai văzut măgarul?”

Tânărul reacţionă prompt, întrebând la rândul său: “Măgăruşul era orb de ochiul stâng, şchiopăta de piciorul drept şi căra grâu în spinare?”

Fericit, omul confirmă şi se interesă rapid: “Da, exact! Unde l-ai văzut?”

“Nu l-am văzut.” – răspunse băiatul.

Omul se enervă din cale-afară şi-l duse pe flăcău la poliţaiul satului pentru a se face dreptate. Şeful de post i-a adresat feciorului următoarea întrebare: “Băiete dragă, dacă nu ai văzut asinul, cum de ai putut să-l descri cu lux de amănunte?” Calm şi stăpân pe sine, tânărul răspunse respectuos: “Am văzut pe dreapta drumului urmele paşilor mai puţin bătătorite decât pe partea stângă – deci, animalul şchiopăta de labele drepte. Iarba era mâncată pe partea dreapta a drumului şi pe partea stângă era neatinsă – simplu, avea probleme de vederea la ochiul stâng. De-a lungul drumului erau presărate seminţe de grâu şi am dedus că avea grâu în spinare.

Reprezentantul dreptăţii înţelesese judecata isteţului băiat şi-l rugă pe om să-l ierte.

Această poveste ne sfătuieşte să ne ferim sa tragem concluzii pripite, precum şi să nu judecăm un om după aparenţe.