Percepţia succesului şi a eşecului

July 17th, 2010

Percepţia succesului şi a eşeculuiTristeţile, fragilitatea Mădălinei Manole trebuie să fie o lecţie pentru noi toţi. Noi sîntem mereu bombardaţi (de la şcoală, pînă în presă, oriunde) cu lecţii de succes, de reuşită în viaţă. Dar nu sîntem învăţaţi şi cum să facem faţă eşecurilor. Copiii trebuie învăţaţi de mici că viaţa nu înseamnă doar strălucire, nu înseamnă doar fericire continuă. Dacă de mici am fi învăţaţi cum să facem faţă eşecurilor (şi că acestea sînt inevitabile, necesare chiar), am fi mai sănătoşi emoţional”, a comentat un cititor al nostru în ediţia de pe Internet. Confirmăm acum faptul că Mădălina Manole a adus în atenţia publică — prin dispariţia ei — o suită de probleme ce se regăsesc în mediul de viaţă psihologică, mentală, dar şi în mediul social al fiecăruia dintre noi.

Percepţia succesului şi a eşecului, întotdeauna legate de percepţia valorii de sine, este una dintre problemele esenţiale ale fiinţei umane. Faptul că noi ne raportăm la lume şi la valorile ei de moment pentru a ne crea percepţia a ceea ce înseamnă valoare ne poate pune în mare încurcătură în noi înşine! Modelele sociale, fie născute în muzică, în literatură, în politică, în economie, în presă ori în familie apar învăluite adesea într-o aură prea strălucitoare pentru a nu ne întreba dacă strălucirea vizibilă nu-i o fotografie a ceea ce vrem să arătăm, mai mult decît a ceea ce sîntem. Eroarea celui ce stăruie în a judeca şi a se lua la trîntă cu focul de paie al valorilor facile ar putea proveni tocmai din credinţa/percepţia că acele valori trebuie imitate pentru ca cel valoros să fie iubit, acceptat, apreciat şi valorizat. Ca şi copilul, adultul care trăieşte în şi prin puterea valorilor autentice, sfîrşeşte în eşec tocmai din pricina încercării sale de a imita modelul superficial. Tulburarea emoţională ce se poate ivi automat într-o asemenea dihotomie devine tocmai conflictul dintre percepţia a ceea ce este valoros pentru tine şi imitaţia valorii larg acceptate. Nu mai eşti tu de îndată ce imiţi un model în care nu crezi, chiar şi dacă îl imiţi în numele unui ideal. Valoarea socială-i doar un foc nestăpînit, precum un subiect fierbinte, ce stăruie pe toate buzele, pe toate ecranele şi pe toate gardurile, dar numai cîte două-trei zile. Lumea devorează prin atenţie idolii sociali ai momentului, dar cît de repede vedem cum ei se sting şi dispar pe drumul cometelor. Mulţimea nu are o vină pentru creaţiile ei, mulţimea caută modele, fie ele şi dezbrăcate sau mai ales prea dezbrăcate, fie ele confuze şi aberante. Totul este să ai atenţia captată de ceva. Să te intereseze lăuntric ceva. Să devii — măcar şi pentru trei zile — puternic atras de o poveste. Această atracţie spontană, inconştientă a marelui public pentru „poveste” creează idolul şi conturează o iluzie a succesului, nu succesul însuşi. Mulţi copii, tineri, dar şi adulţi cad în capcana emoţională teribilă a acestei izbînzi a iluziei în clipa în care simt frustrarea, tensiunea, devalorizarea, incapacitatea lumii de a-i aprecia, în vreme ce văd facilul şi superficialitatea în vogă. Durerea emoţională provenită de aici poate crea o confuzie majoră în mentalul omului ce se raportează la valoare şi stabilitate, o scindare în sine şi incapacitatea de a se autoaprecia. Iubirea lumii este, în realitate, focul de paie amăgitor, pe care-l poţi vedea strălucind intens, dar nu-i mai vezi şi stingerea intensă. Pînă la urmă, orice stare de succes — chiar şi una izvorîtă din valoare — poartă pecetea sălbatică a temporarului, a trecerii. A privi cu ochiul spiritual efemerul ascuns în succes (dar şi-n eşec, căci şi eşecul trece) poate însemna a te pregăti consistent pentru momentul în care el a trecut. Să ştii că „trece”, doar să ştii asta este alinător şi dătător de sănătate emoţională.

Sursa: Editorialul din „Naţional”

GD Star Rating
loading...
Percepţia succesului şi a eşecului, 8.0 out of 10 based on 1 rating

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.