Persoană în dezvoltare
The Developing Person Through Childhood and Adolescence
Second edition
Kathleen Stassen Berger
Bronx Community College, City University of New York
Worh Publishers, Inc
Materiale pregatite de psiholog Dorin Arion – www.dorinarion.ro
Am extras din cartea „Persoana în dezvoltare”, scrisă de Kathleen Stassen Berger, diferite informaţii utile poate, pentru a vă schimba modul în care priviţi copiii, pentru a vă face să-i vedeţi ca pe nişte miracole, să înţelegeţi cum întreaga lor dezvoltare se învârte în jurul interacţiunii cu membrii familiei şi cu sistemele sociale în care se găsesc.
loading...
Persoană în dezvoltare (1)
Primii doi ani
În doi ani un adult se schimbă puţin, cu siguranţă ţi-ai recunoaşte prietenii după doi ani. Dar dacă ai îngriji un nou-născut timp de o lună şi te-ai întâlni cu el peste doi ani, ar fi ca şi cum ar trebui să recunoşti un prieten care este de patru ori mai greu, a crescut 35 cm şi are un cu totul alt mod de a gândi şi comunica. Deşi doi ani par neglijabili în comparaţie cu media de viaţă de şaptezeci, în primii doi ani de viaţă copii ajung la jumătate din înălţimea lor de adult şi parcurg etape cruciale în dezvoltarea lor cognitivă şi emoţională. Apar cele două lucruri care ne fac umani, vorbirea şi iubirea. Ca în orice stadiu al vieţii, în primii doi ani, dezvoltarea fizică este determinată de interacţiunea dintre câţiva factori: genele, experienţele, modul de hrănire şi calitatea îngrijirii.
loading...
Persoană în dezvoltare (2)
Anii de joacă
Perioada de la 2 la 6 ani este numită de obicei copilărie timpurie sau perioadă preşcolară. Aici, aceşti ani sunt numiţi anii de joacă pentru a sublinia importanţa jocului. Joaca, desigur, apare la orice vârstă, dar anii copilăriei timpurii sunt cei mai plini de joacă dintre toţi, deoarece copiii îşi petrec mai tot timpul jucându-se, dobândind noi abilităţi, idei şi valori de importanţă crucială pentru creşterea lor. Se fugăresc, se provoacă unii pe alţii, încearcă lucruri noi, dezvoltându-şi corpul; se joacă jocuri şi pun în scenă fanteziile lor, învăţând deprinderi sociale şi judecăţi morale.
loading...
Persoană în dezvoltare (3)
Anii de şcoală
Sunt şi anii de aur ai copilăriei pentru că dezvoltarea fizică este în general fără probleme, comparativ cu creşterea rapidă din primii doi ani sau cu transformările pubertăţii. Diferenţele sexuale în dezvoltare sunt minime iar impulsurile sexuale încă neimportante, deci înţelegerea identitatăţii sexuale rămâne o sarcină simplă pentru un timp. Judecata s-a dezvoltat, astfel că ei înţeleg binele distinct de rău, fără ambiguităţile şi complicaţiile morale ale adolescenţei. Majoritatea elevilor cred că părinţii îi susţin, profesorii sunt corecţi şi prietenii loiali. Viitorul pare plin de promisiuni, cel puţin majoritatea timpului pare aşa.
loading...
Persoană în dezvoltare (4)
Adolescenţa
Este probabil perioada cea mai complicată şi plină de încercări din viaţă şi deci cel mai greu de descris, studiat sau experiat. Între vârsta de 10 şi 20 de ani apar mai multe schimbări şi devin evidente mai multe diferenţe individuale decât în oricare altă perioadă a vieţii. Brusc, corpul copiilor arată semnele maturizării sexuale iar feţele devin mai puţin copilăreşti. Schimbările pubertăţii sunt universale dar variaţiile în ceea ce priveşte momentul declanşării şi modul de exprimare al acestor schimbări, diferenţele dintre adolsecenţi sunt enorme, şi ele depind, desigur, de sex, gene şi alimentaţie. Diversitatea în dezvoltarea intelectuală este de asemeni mare, mulţi adolescenţi sunt tot atât de egocentrici ca preşcolarii, iar alţii ajung la gândirea abstractă a omului matur. Dezvoltarea psihosocială arată o diversitate încă şi mai mare, căci adolescenţii îşi formează o identitate, alegând dintr-un vast număr de posibilităţi în exprimarea sexuală, carieră şi chiar politică.
loading...
Mintea creează realitatea
Întrebarea cea mai frecventă a omului care ar vrea să aplice principiul „mintea creează realitatea” este aceasta: „Cum să spun că-mi merge bine dacă-mi merge rău? Cum să spun că mă simt bine cînd mă doare capul? Cum să mint că omul acesta este minunat, cînd el este un ticălos?”. Şi, într-adevăr, pare un non sens.
Pare că eşti în conflict cu realitatea de îndată ce afirmi că lucrurile sînt bune şi ele merg cu susul în jos. Dar aceasta face omul în fiecare zi fără măcar să observe şi fără a calcula consecinţele acestei „minciuni” mentale.
Cine n-a trăit situaţia în care s-a simţit mizerabil la o petrecere, fără ca pretextul exterior să ofere motivaţii pentru aceasta?
loading...
