Groapa

Dorin Arion – www.dorinarion.ro

Era o data un businessman care mergea la job pe jos. Intr-o dimineata, in timp ce mergea, prin minte i se incalceau ganduri si griji, cum o sa rezolv cu cei care isi dau demisia, dar cu clientii care ameninta, apoi sotia care ma invinovateste, problemele copiilor cu scoala, si asa, imbracat in costumul impecabil pentru intalnirea cu clientul care ameninta, calca intr-o groapa-baltoaca pana peste glezne. “Ce XXX tot timpul repara astia drumul si il lasa asa, Basescu… liberalii… primarul… nesimtiti, toti doar sa-si bage bani in buzunar si nu fac nimic, e plin de gropi, poti sa-ti rupi gatul, de-as fi in America i-as da in judecata dar la noi… oricum o sa dau niste telefoane, cineva trebuie sa plateasca pentru asta…”

A doua zi dimineata: “Sa am grija la groapa ca sigur n-au reparat-o astia, unde era? parca in dreptul… si clientul de ieri, nu se mai termina cu problemele, sotia nu stie decat sa-mi reproseze, de la hainele care trebuie spalate, pana la orice e legat de copii… ah copii, trebuie sa ajung azi… uhhh XXXX, nu cred, si doar stiam de ea, cum am putut sa nimeresc exact in ea si exact cu acelasi picior, ce dobitoc sunt ca doar stiam, asa-mi trebuie, ce-au sa zica la servici, rasete si batjocura, abia asteapta, dar nu ma pot intoarce sa schimb costumul caci il pierd pe client…”

A treia zi dimineata: “Sunt in intarziere, groapa, a da, o vad, nu-mi iau ochii de la ea, numai sa nu ma autohipnotizez obsedat cum sunt de groapa asta, nu… aaaah, mi-a alunecat piciorul, noroc ca n-am calcat decat cu o parte a pantofului… mi-e plin de apa pantoful.”

A patra zi dimineata, acelasi businessman, merge linistit, si-a luat cu 30 de minute mai mult pentru drumul la job, se uita in jur, atent, observand, fara ganduri, “acum merg, sunt atent la mersul meu, cand imi vine cate un gand, o grija, ma opresc pana imi trece, chiar daca sunt ridicol pentru cei din jur, ce-mi pasa, asta e ora mea, terapia mea, aaaaa, uite groapa, ma opresc langa ea, si o ocolesc.”

Fiecare din noi avem “groapa” noastra, in care calcam, dam vina pe ceilalti, calcam din nou si ne simtim vinovati, in care alunecam realizandu-ne anticiparile, pana cand suntem atenti chiar la ceea ce facem in prezent, pana cand observarea este mai puternica decat visarea si gandurile, doua moduri exclusive de functionare a atentiei noastre.

Care e groapa voastra acum? Cum ati putea sa va opriti atunci cand gandurile si grijile va preiau atentia de la observarea a ceea ce este in jur?