Căutările noastre în afară… sentimente în interiorul nostru

Un om care s-a săturat să imite lumea, să simtă ce vrea lumea şi să gîndească aşa cum gîndeşte toată lumea, decide – chiar inconştient – să păşească spre Sine.

În experienţa de zi cu zi, toţi oamenii se întîlnesc – mai devreme sau mai tîrziu – cu aspectele eronate ale Eului lor omenesc şi, conştient sau nu, vor să se debaraseze de ele. Aceste aspecte care ne-au dus în eroare şi-n confuzie sfîrşesc prin a ne duce şi-n eşec. Chiar dacă feţele eşecului pot avea măşti diferite pentru fiecare, eşecul rămîne esenţa din spatele tuturor acestor chipuri prefabricate ale noastre. Cînd te cauţi pe tine însuţi, succesul şi eşecul capătă dimensiuni şi conotaţii diferite de cele ale vieţii de zi cu zi.

În vreme ce pentru un om aflat încă sub presiunea şi pasiunea Eului omenesc “a avea succes” poate echivala cu a strînge tot mai multe acareturi, a avansa din punct de vedere profesional, social, a fi celebru, a avea bani mulţi, a avea putere socială etc., pentru cel ce se caută pe Sine succesul înseamnă altceva.

Un om conştient de căutarea sa spirituală (căci mulţi sînt inconştienţi de ceea ce caută, iar aceasta este o stare temporară, o etapă în care ne putem încîlci din motive despre care vom scrie cu altă ocazie), începe să sesizeze parfumul stării de succes „în Sine”.

El poate vedea că ceea ce pare să caute afară, în lumea exterioară sfîrşeşte prin a fi „un sentiment în interiorul său”.

Cel ce caută o slujbă mai bine plătită ar putea observa că ceea ce caută este, în fapt, o stare de siguranţă. Sentimentul siguranţei vieţii devine mai puternic pentru un om atunci cînd el cîştigă atît cît îi este necesar pentru satisfacerea nevoilor (pentru unii a dorinţelor). Un om îşi poate dori ca sentiment „iubirea” şi atunci el îşi caută un partener pe care-l iubeşte şi de care se simte iubit. Pentru alţii partenerul înseamnă „siguranţă a vieţii”, pentru unii fugă de singurătate sau de sine, pentru alţii înseamnă suferinţă şi chin, apăsare sau deprimare.

Pentru omul care ştie ce caută, succesul este cert atunci cînd sentimentul interior în faţa unei stări de lucruri, a unei situaţii de viaţă, a unei probleme rămîne iubirea, acceptarea, bucuria, aprecierea, siguranţa, sentimentul valorizării, al respectului şi al frumuseţii.

Eşecul spiritual apare prin căderea din „sentiment”.
A pierde contactul cu iubirea, acceptarea, înţelegerea, siguranţa, bucuria, mulţumirea sau simpla stare de bine devine un eşec teribil pentru omul ce se caută pe sine. Căderea din starea de frumuseţe interioară este adevăratul eşec al fiinţei umane. Nu contează cauza acestui eşec. Sau ceea ce noi vedem a fi cauză exterioară. Ceea ce contează este starea în sine, o pierdere trăită catastrofal atunci cînd înţelegem că ceea ce contează cu adevărat pentru fiinţa noastră sînt sentimentele, trăirile, ceea ce se întîmplă pe marele nostru bulevard interior.

Oamenii obişnuiţi cred că au căutări în afara lor. Ei aleargă după fata Morgana prin lume, în vreme ce Fata îI aşteaptă liniştită în inimile lor. Afară-i doar o proiecţie a fetei căutate. Dar, ca şi comoara din povestea lui Borjes, orice am căuta este în noi înşine şi are forma unui sentiment!

În clipa în care devenim conştienţi de „ceea ce căutăm” nu vom mai fi afectaţi profund de ceea ce pare că pierdem afară. În schimb, ne vom asculta cu mai multă încredere sentimentele şi, atunci cînd le vom resimţi frumuseţea, vom şti că avem succes.