Deciziile gresite ne invita la constienta si intelepciune

Întreba ieri cineva pe Internet ceva de genul acesta: “Ce să faci atunci cînd în mod clar ai avut o alegere greşită? Să te căieşti pentru greşeală, să te gîndeşti la ea în fiecare zi sau să te concentrezi doar asupra alegerilor pozitive de acum?”

Simplul fapt că cineva crede că “a greşit”, a creat cuiva o suferinţă, a făcut un lucru rău sau a păcătuit cumva trebuie adus în conştiinţă înainte de orice. Odată conştientizată problema, frămîntarea, situaţia, omul se căieşte deja. Dacă nu s-ar căi, dacă nu ar crede că a făcut ceva rău, nu şi-ar pune problema să îndrepte răul cu pricina. Aşadar, orice aţi greşi, dacă deveniţi conştienţi de greşeală, vă şi asumaţi greşeala şi vă căiţi pentru ea.

Ceea ce aveţi de conştientizat în continuare este faptul că, în momentul în care aţi decis să faceţi acel lucru (considerat acum greşit) aţi avut argumente care păreau logice, raţionale sau reale în momentul cu pricina. Vă aflaţi într-o anumită situaţie, într-o anumită stare emoţională şi de conştiinţă şi, chiar dacă s-a dovedit a fi o decizie eronată, aţi avut argumente atunci pentru a o lua. Asumaţi-vă decizia. Autoculpabilizarea sau culpabilizarea altei persoane pentru situaţia, alegerea şi decizia noastră ne îndepărtează de puterea care ne ajută să nu mai repetăm greşelile din trecut. Aşadar, a renunţa la autoînvinuire şi a ne asuma responsabilitatea pentru decizia din trecut este un pas psihologic uriaş, care ne sprijină ulterior să nu mai repetăm aceleaşi greşeli. Orice decizie greşită aţi fi luat, încetaţi să vă mai învinuiţi. Atît aţi putut face atunci, aşa a fost posibil să alegeţi din acea stare a conştiinţei în care vă aflaţi în momentul acela. Dacă altă persoană v-a influenţat decizia, alegerea şi v-a determinat prin atitudini sau comportamente diferite să alegeţi greşit, iertaţi acea persoană şi amintiţi-vă că, pînă la urmă, singuri aţi decis. Exceptînd situaţia în care v-ar fi ameninţat cineva cu o armă pentru a greşi, noi luăm deciziile în ce ne priveşte şi avem nevoie urgentă şi stringentă să ne asumăm responsabilitatea pentru ele. A fi onest înseamnă a fi responsabil. A fi integru şi a spune adevărul înseamnă a-ţi spune adevărul ţie însuţi. Cînd alegem să iubim şi să fim mai buni decît sîntem în acest moment, prima renunţare pe care o facem este renunţarea la învinuire şi autoînvinuire. “Atît şi asta am putut face” este adevărul oricui greşeşte, indiferent de greşeala făcută. Schimbarea noastră şi alegerile pozitive, alegerea de a ne ridica din condiţia umană plină de suferinţă, de ură, de nefericire, de vinovăţie se întîmplă în noi atunci cînd nu mai vrem să repetăm greşelile din trecut.

A ne învăţa lecţiile de viaţă din greşeli înseamnă a ne vedea greşelile ca pe nişte învăţători drastici, puternici şi demni de toată atenţia. A le repeta, însă, presupune un eşec în procesul de învăţare. Ceea ce greşim repetat conţine o lecţie neînvăţată. Să vedem care-i lecţia, s-o extragem de acolo şi să ne concentrăm apoi asupra lucrurilor bune ale vieţii. Nu trebuie să întîrziem veacuri în sentimentul de vinovăţie, în căinţă şi-n suferinţă, cît să înţelegem că toate greşelile ne invită la mai multă conştienţă şi înţelepciune, la mai multă iubire de sine şi de altul. Cu alte cuvinte, privim eroarea de la nivelul de conştiinţă de acum, ceea ce ne ajută să vedem – deja – că am greşit pentru că n-am fost conştienţi şi de existenţa altei opţiuni.

Sursa: Naţional