Povestea asumării propriei decizii (sau nu te lua după gura lumii)

(de inspiraţie orientală)

A fost odată un tată şi un fiu ce treceau, împreună cu măgarul lor, pe uliţa nisipoasă a unei oaze. Părintele călărea asinul, iar băiatul conducea animalul.

„Săracul tinerel”, spuse un trecător. „Picioarele lui scurte încearcă cu greu să păstreze ritmul patrupedului. Cum poţi ca tată să stai atât de nepăsător şi confortabil pe măgar, văzând cu proprii ochi efortul chinuitor al băiatului tău?”

Ruşinat, tatăl coborî şi aşeză copilul pe spatele asinului.

Nu peste mult timp, un alt călător, pe un ton revoltat, spuse: „Câtă neruşinare! Tinerelul stă ca un sultan, în timp ce părintele lui în vârstă, săracul, se forţează să ajungă din urmă măgarul.”

Neplăcut surprins, fiul îşi rugă părintele să se aşeze în spatele său, pe spatele patrupedului.

Peste câteva minute, profund ofensată, o negustoreasă începu să vocifereze: „Vai de mine şi de mine! Cine a mai văzut aşa ceva? Uite cum este chinuit sărmanul animal! Cei doi netrebnici stau ca nişte leneşi, în timp ce bietul măgar îşi rupe şira spinării sub greutatea lor!”

Fără să scoată un cuvânt, cei doi apostrofaţi coborâră şi îşi aruncară priviri întrebătoare unul altuia.

Continuându-şi drumul, un drumeag şuieră pe sub mustaţă: „Ce fraieri! Cum puteţi să fiţi atât de proşti? Aveţi un măgar de hămălit şi voi obosiţi mergând pe lângă el!”