Povestea vinovatului dovedit

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa.

Intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, omul s-a dus degraba la judecatorie, spunand ca taranul insala lumea si cerand, binenteles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a amenintat:

– Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag imediat la inchisoare.

– Sa-mi fie iertat – zise taranul – dar sunt nevinovat.

– Cum indraznesti sa minti? – sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!

– Asa este, omule? – spuse atunci judecatorul. Este untul acesta al tau?

– Al meu este, insa, vedeti dumneavoastra, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumparat un cantar, dar nu am avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg.

Acum, daca painea brutarului n-a avut 1kg, eu ce vina am?

Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intr-adevar, aceasta nu avea decat 800 de grame.

In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.

Pentru că, cel ce vrea să înşele, în final singur se înşală pe el.

Chiar daca nu vede niciun om greşeala ta, constiinţa ta, parte din cea Cosmică, va marca acţiunea şi, în timp, Universul îţi va răspunde la fel; iar atunci când te mai descoperă şi oamenii, ruşinea e cu atât mai mare.

Ai grijă să nu nedreptăţeşti pe cineva! şi inainte să vezi paiul din ochiul vecinului, vezi bârna din proprii ochi!