Credinţa mută munţii din loc

A fost odată, şi sigur mai există chiar în cotidianul nostru agitat, un înţelept bunic ce îşi provoca nepoţelul la plimbări pline de învăţăminte.

Astfel, în una din peregrinările lor, băieţelul adresă următoarea întrebare: „Bunicule, ce înseamnă, de fapt, credinţa mută munţii din loc?“

Înainte de a răspunde, sfătosul bătrân arătă cu mâna spre un munte aflat în dreapta lor şi spuse: “Vezi, acolo, acel munte?“. „Da, bineînţeles!“ – răspunse prompt nepotul. „Ce trebuie să înţeleg?“ – continuă tânărul. Bunicul îşi continuă liniştit plimbarea, fără să scoată nici un sunet. Se părea că, practic, uitase şi de întrebarea adresată şi de răspunsul aşteptat.

Au continuat cutreierările lor în linişte, ţinându-se strâns de mână. Feciorul, nemaistăpânindu-şi curiozitatea, izbucni la un moment dat: „Ce ai vrut să-mi zici cu acel munte?“, indicând de această dată el spre muntele situat acum în stânga lor. Calm, fără să supere copilul, bunicul se exterioriză: „Mai înainte, dragul meu, muntele se afla în dreapta noastră; acum, însă, este în partea stângă. Vezi: percepţia, crezul nostru a mutat muntele din loc!“.

„Ce baliverne îndrugi, bunicule! Este foarte logică explicaţia: am ocolit muntele şi de aceea îl vedem din partea dreaptă, iniţial, în partea stângă, acum!“.

„Prea dragul meu nepoţel, uite cum stau lucrurile: uneori este suficient să ne schimbăm punctele de vedere pentru a putea muta munţii din loc!”.